ATEISM CRITIC

Moartea unei fetite si Bunul Dumnezeu

2011-11-27T19:09:00.001+02:00


Photo publié par la Police avec l'accord de ses parents

O fetita de 8 ani, intr-un sat din Franta, pleaca intr-o seara la vecina ei, care locuieste la aproximativ 300 de metri de casa ei. Pentru a-i cere un joc video. Nu se va mai intoarce niciodata acasa. E gasita moarta, cu semne de lovituri de cutit pe corp. Raportul legistic va preciza ulterior ca a suferit agresiuni sexuale si ca decesul a fost provocat de asfixie. Dupa retinerea unui batran, cu antecedente de pedofilie, eliberat datorita testului ADN, un tanar de 25 de ani se prezinta la Jandarmerie. Marturiseste ca nu isi mai aminteste ce se intamplase in seara de sambata, fiind sub influenta alcoolului si posibil a drogurilor. Este identificat prin testul ADN, si incearca sa se sinucida in celula. E salvat de jandarmi.

Un reportaj al televiziunii franceze despre inmormantarea fetitei, a prezentat un interviu cu un apropiat al lui Océane, coplesit de emotie, care nici nu priveste in camera si care face o afirmatie extrem de profunda (izvorata bineinteles din emotia si suferinta sa si a fetitei, impreuna cu intuitiile morale fundamentale pe care le avem):

“Ce qui c’est passé, ça ne doit pas exister.”

“Ce s-a intamplat, nu trebuie sa existe.”

Aceasta propozitie captureaza esenta problemei pentru o viziune teista a lumii: cum este posibil sa existe astfel de lucruri, daca exista un Dumnezeu creator, omnipotent, omniscient si infinit de bun? Premisa pe care voi incerca sa o sustin este urmatoarea:

Existenta lui Dumnezeu este incompatibila cu existenta unor rele morale, moartea lui Océane fiind paradigmatica pentru acest tip de rau moral nejustificat.

Un argument care are o astfel de concluzie este practic un tip de Argument Evidential din Rau (Evidential Argument from Evil). Existenta lui Dumnezeu (cu proprietatile sale din traditia iudeo-crestina) este in contradictie cu anumite fapte, cu anumite dovezi de rau moral gratuit, inutil. Un exemplu de astfel de rau moral nejustificat conduce la concluzia ca :

C. Dumnezeu nu exista.

Argumentul evidential din Rau are structura urmatoare:

Dumnezeu este creator, omniscient, omnipotent si infinit de bun.
Daca Dumnezeu exista, atunci nu exista rele morale inutile si gratuite.
Moartea lui Océane este un rau moral inutil si gratuit (observatie).
Dumnezeu nu exista.

In aceasta formulare argumentul nu este inca explicit, deoarece e nevoie de o dezvoltare a legaturii dintre (1) si (2), practic (2) fiind o consecinta a proprietatilor lui Dzeu din (1) si a altor propozitii auxiliare despre semnificatia lui bun, omnipotent, omniscient si creator. Propozitiile care fac legatura intre cele doua sunt urmatoarele:

(1.1) Un Dzeu infinit de bun impiedica existenta oricarui rau moral inutil si gratuit de care stie si pe care il poate impiedica sa existe.

(1.2) Un Dzeu omniscient si stie de existenta oricarui rau moral inutil si gratuit

(1.3) Un Dzeu omnipotent poate sa impiedice existenta oricarui rau moral inutil si gratuit.

Argumentul explicit arata astfel:

(1) Dumnezeu este creator, omniscient, omnipotent si infinit de bun.

(1.1) Un Dzeu infinit de bun impiedica existenta oricarui rau moral inutil si gratuit de care stie si pe care il poate impiedica sa existe.

(1.2) Un Dzeu omniscient stie de existenta oricarui rau moral inutil si gratuit (prin definitie).

(1.3) Un Dzeu omnipotent poate sa impiedice existenta oricarui rau moral inutil si gratuit (prin definitie).

(2) Daca Dumnezeu exista, atunci nu exista rele morale inutile si gratuite.

(3) Moartea lui Océane este un rau moral inutil si gratuit (observatie).

(4) Dumnezeu nu exista.

Structura lui (2)(3)(4) este logic valida, fiind vorba de Modus Tollens. Adevarul concluziei depinde deci de adevarul premiselor. Premise (1) este in general acceptata de crestini. Exista filozofi care propun/cred intr-un Dzeu mai slab, care nu este omniscient (de exmplu viitorul este deschis pt Dumnezeu). Bineinteles, “slabirea” conceptului lui Dzeu submineaza argumentele care se bazeaza versiunea “tare”, clasica a lui Dzeu. Dar in acelasi timp, ele submineaza insasi imaginea lui Dzeu si meritul sau de a fi adorat ca fiinta suprema si perfecta. Ca lucrurile sa fie mai clare, putem face o analiza de caz pe exemplul mortii lui Océane. Dzeu stia de existenta acestui rau inainte ca el sa se realizeze, cf. (1.2). Dzeu putea sa impiedice moarte lui Océane, fiind omnipotent, cf. (1.3). Dzeu vroia sa impiedice moartea lui Océane, fiind perfect moral, cf. (1.1). Dar moartea lui Océane a avut loc, fiind ceva ce “nu trebuia sa se intample”, daca credem ipoteza ca Dzeu exista. Concluzia este ca singurul mod prin care aceasta suferinta si moartea acestui copil a putut avea loc, este non-existenta unui Dzeu omniscient, omnipotent si infinit de bun.

Reactii apologetice la un astfel de argument exista. O versiune este invocarea liberului arbitru. Dzeu poate face totul (cel putin tot ce e consistent logic), dar nu poate interfera cu liberul arbitru (acesta este sfant). Criminalul are acest liber arbitru sfant, care este ineluctabil, chiar si pt Creator. Liberul arbitru al lui Hitler era mai pretios decat 6 milioane de vieti de membri ai “poporului ales”. Insa chiar daca am ceda apologetului existenta unui liber arbitru, este insuficienta o astfel de refutare. Din doua motive: liberul arbitru, deci alegerea agentului de a face crima nu este suficienta pt actualizarea ei (exista si alte conditii auxiliare, independente de liberul arbitru care sunt necesare); celalalt motiv este ca tanarul care a ucis-o si violat-o pe Océane era sub influenta alcoolului (un liber arbitru “alcoolizat” e mai putin liber). De exemplu, un criminal care alege liber sa ucida cu pistolul victima depinde in succesul sau de mai multi parametri: functionarea normala a pistolului, conditii de vreme, absenta unor martori etc. Toti acesti parametri pot conduce la obtinerea altor stari de lucruri, a unor lumi posibile in care crima nu are loc.

O alta “solutie” este atacarea premisei (3). Moartea lui Océane nu este un rau gratuit, inutil. Ea serveste unui scop necunoscut, cel putin noua, dar cunoscut lui Dzeu. Un bine mai inalt, mai mare. O astfel de reactie se traduce de fapt in afirmarea ca o lume in care se intampla moartea lui Océane e per total mai buna decat una in care Océane scapa de aceasta suferinta. Ca ea conduce la obtinerea unui bine mai mare, care nu se putea realiza fara suferinta lui Océane. Dzeu nu putea sa obtina acest ipotetic bine decat prin moarte si violului acestei fetite. Halal omnipotenta! Bineinteles, toata aceasta constructie (destul de bolnava) se face fara a se arata cum aceasta suferinta este logic necesara pt realizarea unui bine mai mare, cand avem de a face cu un Dzeu omnipotent care creeaza prin fiat, si fara a se arata nici maca ce ar putea fi acest bine mai mare. Ca sa nu mai vorbesc ca aceasta atitudine justifica oricea rau aparent gratuit si ne modifica radical atitudinea: practic, motivele care ii permit lui Dzeu sa o lase sa moara, ne-ar permite si noua sa o lasam sa moara. Ar fi chiar imoral sa nu o lasam sa moara, pentru ca astfel am face un si mai mare pacat: am impiedica actualizarea acelui necunoscut, magnific, mai mare bine.

Un raspuns este teodiceea construirii sufletului a lui Hick. Un fel de creator care se preocupa de formarea caracterului oilor sale prin suferinta unor copii. In acelasi timp, este un Tata ceresc infinit de bun si demn de adorare. Greu de gasit cuvinte pt a descrie ingeniozitatea mintilor teiste.

Un simplu exercitiu de gandire, un experiment mental conduce foarte clar la concluzia (4) de mai sus. Imaginati-va ca tatal lui Océane, care o iubeste enorm de mult este martor la scena violului si a uciderii ei. Este la 2 m de fapta, si poate in orice moment sa intervina si sa anihileze criminalul. Dar nu o face. Se uita pana la sfarsit cum se consuma crima. Ce concluzie sa tragem despre acest tata? Ca o iubeste foarte mult pe Océane? Ca e un om extraordinar de bun? Ca e un tata model, cum ne-am dorit toti sa avem si sa fim? Banuiesc ca nu. Ce sa spunem despre Tatal ceresc, care a facut la fel? Poate or fi credinciosi carora li s-ar parea un astfel de comportament, privirea pasiva a uciderii propriei tale fiice, o paradigma de sfintenie. Daca vi se pare de condamnat o astfel de atitudine si voi insiva, martori la o astfel de scena, ati face tot ce sta in puterea voastra ca sa o salvati pe fetita si sa-i opriti suferinta, urmati-va intuitiile etice pana la sfarsit. Dzeu, care putea sa-l opreasca pe ucigas, stia de a aceasta crima si e infinit de bun, s-a uitat pana la sfarsit cum Océane e violata si omorata. Aceasta poveste e contradictorie. Iar solutia contradictiei e foarte simpla: acest Dzeu nu exista altundeva decat in imaginatia credinciosilor.

1. Moartea lui Océane - Le Point 2011, franceza

Crestinismul a murit in Europa?

2011-11-12T01:24:00.001+02:00

Javier Solana si UE au purtat discutii cu Erdogan, primul ministru al Turciei (in care partidul AKP aflat la putere are origini islamiste) pentru secularizarea si democratizarea Turciei, fapt care ar facilita intrarea in Uniunea Europeana. Acum 6 ani. Oare ce rol secular o fi avand in politica de stat a Greciei, membru UE, soborul de preoti care il investesc pe noul prim-ministru Lucas Papademos? Probabil in Levitic or fi si cateva reguli de morala financiara si bursiera. Se plangea dl Patapievici recent ca nu mai suntem crestini si ca ne pierdem "identitatea". Take a look sir, it's happening right now! Pe vremuri erau Papii cei care ungeau printi, acum sunt echipe de preoti care instaleaza prim-ministrii. E criza...

* Photo BBC

Si voi in ce credeti?

2011-11-08T00:33:00.003+02:00

O scena din Dexter imi aduce aminte de o discutie destul de comuna :

C : Tu crezi in Dumnezeu ?

A : Nu.

C : Crezi in Allah ?

A : Nu.

C : In Visnu poate ?

A : Nu.

C : Pai tu nu crezi in nimic ?

A : Ba da.

C : Daa ? In ce ?

A : In tot ce exista. In realitate.

Exista o presupunere implicita ca ar fi bine sa credem in ceva. Este o virtute, « ne face mai buni ». Iar credinta in ceva (un ceva de obicei vag, fara vreo dovada pentru existenta sa) este mai valoroasa decat absenta ei, chiar daca obiectul credintei celuilalt difera radical de cel al credinciosului. « Tot crede in ceva ». De parca credinta ar necesita un efort special (construim oare o realitate sau ea ne provoaca reprezentarile ?), cumva de a merge dincolo de … ceea ce exista. Si in care oricum credem (toata lumea crede in natural, problema e creata de supranatural). Virtutea e data de credinta insasi, care se trage singura de par, in stil munchausenian, pentru a nu cadea in vidul lasat de absenta dovezilor si a argumentelor. Daca nu credem in ceva « mai mult » e pentru ca nu avem motive sa o facem. Asta nu inseamna ca nu credem in nimic. Cum spunea cineva : « Amandoi suntem atei in ceea ce priveste restul zeilor, doar ca eu sunt ateu pentru un dumnezeu in plus ».

* Photo by Vik Nanda

Legea islamica in Libia

2011-10-24T12:59:00.002+03:00

sharia este la putere in Libya. Inlaturarea unei dictaturi nu implica inlocuirea ei cu democratia. o dictatura se poate inlocui cu o alta dictatura. Bineinteles, nici nu se poate vorbi de vreo decizie a poporului libian: presedintele Consiliului National de Tranzitie, Mustafa Abdel Jalil, anunta triumfator ca teocratia islamica se instaleaza brusc in Libia. Legile tarii care sunt incompatibile cu sharia, legea islamica, devin nule. Poligamia e legala, divortul nu. Ca sa nu vorbim de restul aspectelor vietii sociale. Cine decide aceasta schimbare a legii fundamentale a unei tari? Grupul de "tranzitie", aflat la putere. Antinomia democratiei. Europa intervine pentru ca Gaddafi incalca principiile democratice si isi teroriza supusii. Ce va mai face Europa acum? Votam impotriva valului islamic in Vest si a constructiei de minarete, si promovam democratia in tarile arabe. Unde dai si unde crapa...Cum un razboi din secolul 21 ne teleporteaza in Evul Mediu.

Etica fara Dumnezeu

2011-06-16T20:20:00.010+03:00

Cum putem sa avem o morala fara Dumnezeu? Nu este oare insasi aceasta expresie incarcata de un continut (si de o prejudecata): “fara Dumnezeu”, “nu are niciun Dumnezeu”? Intr-o discutie recenta, interlocutorul meu remarca o anumita degenerare si degradare a moralitatii tinerilor din Romania la momentul actual. O crima infaptuita de un elev de liceu parea a necesita afisarea celor zece porunci (mostenire iudaica), bineinteles cu accent pe “Sa nu ucizi”. Si aceasta necesitate s-a si realizat (la noi e posibil). Cele zece porunci au fost afisate in fiecare clasa din respectivul liceu, dupa convingerea directoarei. Posibilitate unei crime la o varsta atat de frageda parea explicata (e in mod sigur pt stimabilul meu interlocutor) de indepartarea liceenilor si lipsa lor de contact, cu morala crestina.

Bineinteles, o astfel de atitudine implica niste presupuneri. Cum ar fi aceea ca una din cauzele care conduc la o crima ar fi ignoranta. Criminalul habar nu are ca nu e bine sa ucizi. Daca ar fi stiut, nu ar fi ucis (un contrafactual destul de hazardat). Poate ca presupunerea e mai subtila. Criminalul (tanar, sa nu uitam) nu stia ca Dumnezeu spune ca nu e bine sa ucizi. Cunoasterea acestei porunci divine ar fi impiedicat crima. In al doilea rand, sursa acestui dictum sau judecati etice ne garanteaza adevarul sau (bineinteles asta presupune ca enunturile etice poarta o valoare de adevar - din nou controversat). Sau cel putin ca aceasta judecata este corecta, in mod obiectiv. In al treilea rand, o alta supozitie se afla in spatele acestei atitudini: motivatia de a respecta aceasta porunca. Intr-adevar, poruncile nu au o valoare prea mare daca nu sunt respectate si nu au deci consecinte in comportamentul uman. Respectul lor vine din motivatie. Iar motivatia (o alta ramasita a gandirii tribale din epoca bronzului iudaica) este una foarte primitiva, pavloviana: nerespectarea duce la o destinatie cu temperaturi destul de inalte (numita de obicei Iad, Infern etc). Se rezuma la: nu faci asa cum spun eu, te-am ars! La propriu si pt. eternitate (o pedeapsa infinita pt un pacat finit, iata proportia divina a gandirii milostive crestine). Cam asa educam si specia canina: nu respecti ordinul stapanului, o iei peste bot, respecti, primesti un zaharel. O foarte nobila viziune asupra motivatiei etice.

Sa examinam aceste presupuneri pe rand.

(1) Daca ar fi stiut aceasta regula morala, nu ar fi ucis. Pare destul de evident ca e falsa. Foarte probabil ca tanarul criminal are o idee ca nu e bine sa ucizi. Si daca nu ar fi avut, pornirea lui de a ucide ar fi putut fi stopata de propozitia “Sa nu ucizi”? Ce greutate psihologica poate avea o astfel de porunca in fata unor porniri suficient de puternice ca sa conduca la un astfel de act? Simpla informare nu va conduce necesar la o motivatie interna. Incercati sa transmiteti mesajul data viitoare cand cineva va cere portofelul: “Nu e bine ceea ce faci, furtul nu e moral”. Mult succes.

(2) Dumnezeu spune ca nu e bine sa ucizi. Presupozitia centrala. Cea mai interesanta pentru dezbaterea prezenta (posibilitatea unei morale non-teiste).

a. Regula morala “Sa nu ucizi” este specifica crestinismului, este intemeiata doar in crestinism. Crimele au loc pt ca societatea uita fundamentele sale crestine, uita morala crestina. De parca doar morala crestina ar sta intre ei si victimele lor. De parca doar crestinismul afirma ca nu e bine sa ucizi. Negarea (sau ignorarea) crestinismului nu implica negarea acestei reguli morale. E un Non-Sequitur. Sau un exemplu de eroare logica, Negarea Antecedentului:

Daca crestinismul e adevarat, atunci “Sa nu ucizi” e o regula morala.

Crestinismul nu e adevarat.

Deci “Sa nu ucizi” nu e o regula morala.

Este la fel de incorect ca si urmatoarea:

Daca locuiesti in Craiova, atunci locuiesti in sudul Romaniei.

Nu locuiesti in Craiova.

Deci nu locuiesti in sudul Romaniei.

Pt a salva argumentul, crestinul trebuie sa demonstreze ca “Sa nu ucizi” e o regula morala daca si numai daca crestinismul e adevarat. Evident este eronat si cateva exemple imediate (iudaismul sau islamul) sau budismul/confucianismul (care nu presupun ca necesara existenta vreunei zeitati). Ca sa nu mai vorbim ca in nici o societate crima nu e considerata ca parte a moralei (daca aveti exemple, nu ezitati). Societatile non-crestine actuale nu sunt mai pline de oameni care se omoara intre ei fara retinere pe strazi (tarile seculare vestice si nordice imi vin in minte), decat tarile cu majoritate crestina (ca SUA sau Mexic de exemplu). Etica nu este sub un monopol crestin (oricat le-ar place preotilor sa creada asta). Si oare oamenii care nu au avut contact cu crestinismul (toata era pre-crestina inclusa si de exemplu Asia continentala si “Far East”), credeau ca “Sa ucizi” e bine? Nu aveau nici un fel de motivatie sa nu ucida?

Intrebarea la care trebuie sa raspunda crestinul este:

“Daca maine ai afla ca crestinismul nu e adevarat sau ca Dumnezeu nu exista, nimic nu te-ar mai impiedica sa ucizi un om?” Daca raspunsul e afirmativ, ne putem face o idee despre ce fel de oameni sunt crestinii. Daca raspunsul e negativ, inseamna ca aceasta regula morala e respectata independent de adevarul crestinismului, independent de existenta sau non-existenta lui Dumnezeu. Bineinteles, aceasta implica si faptul ca un non-crestin sau un ateu pot avea exact aceleasi motive si justificare sa considere regula “Sa nu ucizi” ca parte a moralei lor.

b. Daca nu crezi ca Dumnezeu exista, regula “Sa nu ucizi” nu e obiectiva

Totul devine subiectiv (depinde doar de opinia individuala). Sa lasam deocamdat la o parte debaterea privind corectitudinea realismului moral (existenta faptelor etice) sau a obiectivismului. Dar are oare crestinul/teistul un avantaj fata de ateu in ceea ce priveste obiectivitatea moralei sale? Raspunsul e dat de Dilema lui Eutrifo din dialogul platonician cu acelasi nume:

Este X bun pentru ca Dumnezeu il aproba

Sau Dumnezeu aproba X pentru ca este bun?

Dilema are doua brate: (1) daca Dzeu aproba X pt ca e bun, inseamna ca caracterul bun al lui X e exterior si independent de existenta lui Dzeu. Ateul poate apela la exact aceeasi justificare pe care se bazeaza Dzeu cand considera X ca fiind bun. Teistul nu are nici un avantaj. (2) Daca X e bun pt ca e aprobat de Dzeu, atunci X devine arbitrar, subiect al preferintei lui Dzeu. Daca Dzeu ar aproba violul, acesta ar deveni bun (oricum avem pasaje in Biblie in acest sens). Moralitatea este subiectiva, doar ca la un nivel supra-uman. Aceasta nu schimba caracterul subiectiv. Reformularea in termenii caracterului lui Dzeu a dilemei nu schimba cu nimic lucrurile. Intrebarea se pune : este bun pt ca este caracterul lui Dzeu sau este caracterului lui Dzeu pt ca este bun ? Deci fie moralitatea este obiectiva independenta de Dzeu, (ateul poate apela la aceasta moralitate in aceeasi masura ca si teistul), fie este arbitrara (subiectiva vis à vis de orice ar decreta Dzeu), iar in acest caz teistul nu are vreo justificare pt acuza ateul de lipsa unei morale obiective.

(3) Motivatia de a nu ucide est data de credinta in existenta Paradis si Iad. Bineinteles o astfel de motivatie nu are vreo legatura cu actul de a ucide in sine, ci cu consecintele sale pentru persoana credinciosului. Este o motivatie egoista, asa zisa atitudine prudentiala. Nu voi ucide pt ca altfel risc sa ajung in Iad, risc tortura vesnica. Bineinteles, o astfel de motivatie morala anuleaza orice merit al actului moral, il goleste de sens (cum credea Kant). Si in general tendinta este de a privi ca anulat meritul unui act etic in spatele caruia se ascunde motivatia unei recompense sau evitarii unei pedepse. Frica de ajunge in Iad (iadul, un loc minunat creat de preabunul Dzeu), “frica de Dumnezeu”, a se citi “frica de pedeapsa lui Dzeu”, stau in spatele unei astfel de morale. Daca Dzeu vroia sa traim dupa etica crestina doar de dragul ei (pt morala in sine ) de ce a creat Paradisul si Iadul, ca locuri in care ajungem in functie de actele in acord sau nu cu morala crestina/iudaica?

Dar nu ucidem doar din cauza unei astfel de atitudini prudentiale? Omorul ne provoaca repulsie (iar aceasta indiferent daca exista rai sau iad, sau Dzeu). Repulsia fata de gestul de a ucide un om o avem inainte sa stim daca crima e un pacat capital sau nu, sau daca budismul sau crestinismul e religia adevarata, sau niciuna. Empatia, intelegerea suferintei celuilalt, sensibilitatea la aceasta, sunt cele care ne fac sa pretuim viata celuilalt si sa ne simtim dezgustati de o crima. Aceasta porunca “divina” nu aduce nimic cand de fapt o respectam deja, si nu are nici o valoare cand viata celuilalt nu valoreaza nimic pt individ.

Such conduct in accordance with this rule has nothing to do with any of its divine origin.

Cine a inventat iadul?

2011-06-04T22:37:00.005+03:00

Ascultam un podcast si se facea o referinta la un citat pe care-l cunosteam, dar nu-i cunosteam autorul. Oricum, briliant.

Karen Armstrong:

"Hell was invented by people who were very sure they were not going there."

"Iadul a fost inventat de oameni care erau foarte siguri ca ei nu vor merge acolo."

Papa si pedofilii 2

2010-04-04T00:37:00.003+03:00

Se pare ca ideea ca gena care incita la pedofilie nu este specific irlandeza a fost confirmata. Cazurile de reclamatii, declaratii in ziare s-au multiplicat, conducatorii bisericilor din din Germania, Austria isi cer scuze si chiar Papa a conceput o scrisoare de scuze catre enoriasii si victimele irlandeze.

Presa a reactionat si ea (in special New York Times), americanii fiind oripilati de cazul unui "parinte" care a abuzat de 200 copii surzi si a murit linistit in 1998, in haine preotesti, pentru ca singura consecinta a actelor sale a fost sa fie mutat intr-o alta episcopie (din Milwaukee in Wisconsin). Aceasta este deja un lucru grav si revoltator, dar si mai grav este ca, Cardinalul Ratzinger (cunoscut acum sub numele de Papa Benedict 16), care conducea Congregatia pentru Doctrina Credintei - (corp care se ocupa de astfel de crime interne, printre altele, condus de actualul Papa intre '81-'05), a fost informat de catre arhiepiscopul din Milwaukee de abuzuri. Un proces canonic secret a inceput. Dar si parintele i-a scris lui Ratzinger. Tot ce vroia era sa fie preot pt restul zilelor. Si procesul s-a oprit aici. Ziarul nu detine vreun raspuns al lui Ratzinger. Cert este ca acest preot nu a fost niciodata pedepsit, sau macar inlaturat din preajma copiilor. Articol NY Times

Un alt caz interesant este cel al lui Peter Hullerman, un preot care a fost oprit din exercitiu (sau exercitii?) in 2010. In 1980, Ratzinger era arhiepiscop in Munchen, iar Hullerman a fost acuzat atunci de pedofilie. Decizia lui Ratzinger a fost de a-l indrepta prin 'terapie'. Preotul pedofil a inceput o terapie. Nu este precizat in diversele jurnale ce fel de terapie a fost aplicata, dar cred ca un astfel de individ nu are nevoie de terapie, ci de judecata si condamnare in inchisoare. Nu stiu cum s-ar simti cineva daca individul care i-a violat copilul ar incepe o terapie pe canapeaua vreunui psiholog cu eventuale inclinari psihanalitice, in loc sa fie judecat pt viol si condamnat. Dar sfantul parinte a considerat ca aceasta este calea cea buna. (putem doar suspiciona o inspiratie divina). Hullerman e gasit vinovat in '86 dar continua sa activeze pana in acest an.

Si mai spectaculoasa este insa reactia plina de manie a Bisericii Catolice prin exponentul sau fratele Cantalmessa, predicator al Casei Pontificale la Vatican care compara reactia si atacurile presei cu comportamentul nazist anti-semit. Violatorii si cei care i-au ascuns timp de decenii devin victime. Este vorba de o campanie murdara impotriva "Sfantului " parinte Benedict. Articol Le Point. si ziarul Vaticanului are aceeasi reactie.

Sa nu uitam ca alegerea Papei se desfasoara sub semnul inspiratiei divine: Sfantul Spirit descinde si ghideaza procesiunea. Probabil ca Dzeu este de acord cu suferinta copiilor, traumatizati si violati. Nici un papa sau preot nu a fost inspirat sa denunte public abuzurile. O imposibilitate pt un Dzeu atotputernic.

Aceeasi mentalitate de tratament special, de omerta si ascundere a crimelor exista si in societatea ortodoxa, romaneasca. Sa nu uitam intentiile de a "rezolva" intern problema colaboratorilor cu Securitatea. Sacrul e doar in capul credinciosilor. Realitate e mult mai cruda. Explicatile asta copiilor abuzati de parintele Murphy.

In inchisoare pentru ca s-au sarutat

2010-03-17T21:43:00.004+02:00

Doi britanici au fost arestati in Noiembrie in Dubai si condamnati la o luna de inchisoare pt ca s-au sarutat in public. Intr-un restaurant. In plus, au fost amendati pentru ca s-au afisat in public dupa ce au consumat alcool. Au fost arestati pentru ca au comis "un act sexual in public prin sarutul pe gura". Domnii cu draperii din Dubai cred ca au nevoie de o definitie mai precisa a unui act sexual. Cuplul a fost condamnat in ianuarie la inchisoare, dar deocamdata este in libertate cu pasapoartele confiscate in asteptarea rezultatului apelului pe 4 aprilie. Cuplul a declarat, in apararea sa, ca a fost un sarut pe obraz. (Diferenta dintre un act sexual si unul obisnuit: indepartarea de orificiu).

Intr-o lume in care sharia este lege de stat, un sarut te baga la inchisoare; in Dubai domneste legea islamica.

Stirea a aparut in Le Monde si L'Humanité, 16 martie.

Gaddafi declara jihad Elvetiei

2010-03-04T19:21:00.003+02:00

In Elvetia a avut loc anul trecut, in noiembrie, un referendum referitor la constructia de minarete pe teritoriul sau. Referendumul a decis impotriva, cu o majoritate de 60 %. Asta l-a suparat pe Ghaddafi, eternul lider revolutionar libian. El cheama musulmanii la jihad impotrvia Elvetiei. Aceasta este "necredincioasa si apostata". Musulmanii trebuie sa blocheze aterizarea avioanelor helvete si sa puna capat vanzarii de produse elvetiene. Guvernul libian a instaurat un boicot economic total impotriva Elvetiei (desi nu cred ca asta ii va deranja foarte mult pe elvetieni).

"Imagine no religion". Astfel creeaza religia conflicte. Atitudinea este : daca nu ne lasati sa ne implementam religia unde vrem, va facem rau, intr-un fel sau altul. Este vorba de o decizie democratica, pe teritoriul unui stat suveran. Nu cred ca musulmanii din Elvetia se trag din populatia ancestrala locala. Sunt imigranti. Ei au ales Elvetia, nu invers. Bineinteles ca decizia poate fi discutata diplomatic. Se poate invoca libertatea religioasa, dreptul la cultura proprie samd. Dar reactia lui Ghaddafi ne arata foarte clar modul de gandire islamic. Este vorba de coercitie, forta. La fel cum s-a raspandit islamismul in peninsula arabica la inceputurile sale: prin sabie. Nu se respecta vreun principiu democratic, democratia nu primeaza: este totusi un referendum, si tara este a elvetienilor. Democratia nu primeaza. Primeaza impunerea religiei mele. Religia nu este democrata sau toleranta: religia este adevarata, si prin consecinta, toate religiile sau ideile care sunt in dezacord cu ea sunt false. Si mai grav, sunt infidele, ele nu recunosc Dzeul meu si credinta adevarata. Duc la pierzanie, ele corup. Reprezinta raul, pt ca vor conduce la pedeapsa eterna. Raul trebuie eliminat.

Omorati-i oriunde-i intalniti, izgoniti-i din locul de unde va vor fi izgonit. Ispita este mai apriga decat uciderea. 2:191 Coran

Atitudinea lui Ghaddafi este nu sa conviga pornind de la pricipii si drepturi pozitive, constructive, care nu ar fi respectate de acest referendum, ci sa reactioneze negativ, sa distruga rezistenta elvetiana. Sa distruga infidelii (o spune literalmente). Problema din perspectiva religioasa este redusa la un conflict intre credinciosi si necredinciosi. Nu la respectarea sau nu a drepturilor omului (care sunt seculare).

O alta bomboana recenta o gasim in Iran: Khamenei cheama tarile islamice la unitate impotriva "tumorii canceroase" numita Israel. Mda, religia aduce pace in lume. Un conflict evident intre doua parti divizate pe un criteriu strict religios: tarile islamice vs statul evreu.

Sursa: Le Point, Euronews, Le Point 2

Papa si pedofilii

2010-02-20T14:46:00.006+02:00

Papa s-a intalnit recent cu episcopii irlandezi pentru a discuta problema preotilor pedofili (care au abuzat sexual de copiii din diocezele respective). Biserica Catolica irlandeza a musamalizat ani de-a randul existenta acestor abuzuri (peste 100 de plangeri au fost raportate). Insa acestea au fost si sunt foarte reale, chiar daca mai mult sau mai putin vizibile. Insa remarcabil este ca vizibilitatea acestui scandal vine din lumea laica: originea se afla in raportul Murphy, o investigatie oficiala a guvernului irlandez. In nici un caz, nu este Biserica care "dezvaluie" aceste probleme. Sunt mai degraba fortati sa dea explicatii.

Pedofilia nu este ceva specific irlandez. Papa si-a cerut scuze enoriasilor din SUA sau Australia pt abuzurile suferite. Unii dintre ei au abuzat de copii de-a lungul a 25 de ani (din marturiile acuzatilor). In acest timp, sfinitii parinti au continuat sa-si efectueze indatoririle clericale, iar enoriasii au continuat sa se raporteze la ei ca la intermediari intre oameni si Dzeu. Presupunand ca Dzeu prefera totusi non-pedofilii ca intermediari, si faptul ca credinciosii nu pot diferentia intre un autentic preot si unul "pacatos" care efectueaza slujbele si sacramentele, ajungem la concluzia ca numerosi credinciosi au fost implicati in procesiuni fara vreun rezultat transcendental. Daca totusi, sacramentele se desfasoara normal si cand sunt efectuate de un preot care abuzeaza de copii, si au aceeasi valoare transcendentala, inseamna ca Dzeu nu e deloc deranjat de crimele acestor preoti. Sunt tolerate. Daca sacramentele nu au loc in realitate, rezulta ca ritualurile bisericesti se pot desfasura fara vreo substanta "divina". Cum putem diferentia un proces religios sacru de unul mundan, profan, fara vreo legatura cu divinitatea? Absenta oricarei diferente ilustreaza ca diferenta este doar in mintea credinciosilor (mai precis in imaginatia lor). Bineinteles, aceasta concluzie poate fi foarte usor contrazisa de orice dovada pentru realitatea unei "conexiuni" cu divinitatea in cazul sacramentelor autentice fata de celelalte. Sa o asteptam cu multa rabdare.

Nu avem motive sa presupunem ca preotii irlandezi au vreo gena in plus care-i predispune la pedofilie. Probabil ca, cazuri similare se intampla si in cadrul altor biserici nationale. Ele raman musamalizate in interiorul bisericii. Nici un miracol nu se intampla, iar copii abuzati sufera in cotinuare. Dzeu nu pare grabit sa intervina. Ipoteza alternativa, mult mai simpla este ca nu exista vreun Dzeu care sa intervina. Este mult mai parcimonioasa decat ipoteza unui Dzeu omniscient, omnipotent, si atotiubitor, care decide sa priveasca suferinta copiilor violati de preoti si a credinciosilor dusi de nas, cu multa dragoste, dintr-un motiv imposibil de imaginat.

Mai multe pe BBC

Sfantul Valentin in Pakistan

2010-02-16T18:52:00.002+02:00

Religiile iubirii si tolerantei. In general, toate se declara asa. Iata iubirea sarbatorita de fetele imbracate in niqab in Pakistan. No comment, euronews. Wish they all could be pakistani girls! Si ca sa nu existe vreo confuzie, se striga "Allah u akhbar!" Oare ce-i mana pe ei in lupta, ce-i incita la arderea simbolurilor dragostei valentiniene? Religia oare?

Sf Valentin in Pakistan

Sfantul Eminescu

2010-02-04T22:16:00.007+02:00

"Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha-Sakya-Muni,
Nici în viaţa, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.

...

Si fiindcă în nimica
Eu nu cred – o, daţi-mi pace !
Fac astfel cum mie-mi pare
Si faceţi precum vă place."

Iehova este numele iudaic al lui Dumnezeu. Dumnezeul pe care Iisus il cheama "Abba", adica tata. Din pacate, sansa lui Eminescu de a intra in rosu in vreo Duminica sau Miercuri in calendarul ortodox este pierduta. Ma indoiesc insa ca i-ar fi facut placere.

Propunerea Ligii Scriitorilor este aberanta, dar este un simptom al unei societati complet dezorientate. Ilustreaza insa foarte clar cum se formeaza sfintii. Exact acelasi proces, perfect natural si uman, a condus la declararea (numirea) diferitilor oameni ca sfinti. Nu exista nimic supranatural, transcendental sau vreun amestec al spiritului sfant in aceasta afacere. Este o afacere complet umana. Este vorba de un consens al unei populatii la un anumit moment. Sa ne imaginam cum se declarau in epocile imemoriale sfintii, cand informatia avea nevoie fizic de timp considerabil ca sa circule. Opozitia sau dezacordul sa aflau in aceeasi imposibilitate de a reactiona in timp util. Si asta conduce la consolidarea unei pozitii care mai apoi devine legenda (i se uita originile terestre) si este "proiectata in absolut". Sfantul se sfinteste mai ales dupa ce devine sfant: trebuie sa definim bine cultul si sa formam portretul. Cultul e definit de oameni. Decizia de a-l numi sfant e luata de oameni. Arie putea sa aiba comportamentul cel mai cuminte din univers: credinta sa non-ortodoxa (adica refuzata de un grup de episcopi care s-au pus de acord asupra unei probleme controversate, si circumstantial, au format o majoritate care a decis ce este corect sa se creada) impiedica orice posibilitate de a-l considera sfant. Origen, care nu a fost cu nimic inferior in evlavie sau taria si sinceritate credintei sale, a fost considerat spre sfarsitul vietii eretic. Bineinteles, de catre alti oameni ai momentului.

Sfintii incep sa faca miracole mai ales dupa moarte. Ioan Paul al doilea este pe calea beatificarii; Vaticanul investigheaza miracolele care incep sa apara. Culmea, sfinti in viata nu prea vedem. Desi toate faptele care il recomanda pentru a fi sfant, sunt aceleasi fapte pe care le-a efectuat cand era in viata. Atunci insa nu erau suficiente: e nevoie de ceva in plus, legenda care isi permite sa infloreasca, pentru ca nimic nu mai e in viata care sa o contrazica.

Stefan cel Mare, recunoscut pt cruzimea sa si infidelitate, copii din flori etc., e sfant. Desi sute de ani nu a fost sfant. Devine sfant la un moment dat: asa au decis clericii. Probabil ca sfantul duh nu s-a decis sa "inspire" o astfel de decizie mai repede. Dumnezeu e nehotarat?

Bietul Eminescu e oricand atacabil, datorita pasiunii sale pt sexul frumos. O biserica care a demonizat sexualitatea si femeia (sa-l citim pe sfantul Paul. Daca nu, sa mergem sa vedem "Agora"), cu greu va sfinti un om care gandea antinomic in aceste probleme. Dar ideea debila de a-l propune pe Eminescu pt calendar ne ilustreaza stingerea luminii ratiunii, tot mai pregnanta in reboundul obscurantismului religios in tara noastra post-comunista. Aceleasi procese au condus la numirea diversilor sfinti. "Sfant" este un atribut decis prin vot. Un vot pur uman. Timpul insa ne ascunde etiologia acestei denominari. Dar timpul insusi nu are eficacitate cauzala: trecerea timpului in sine nu cauzeaza vreo schimbare. Este doar un mod de a ascunde cauzele omenesti, prea omenesti ale elementelor "spirituale" din cultele majoritare, si de lasa loc imaginatiei religioase, care este libera sa umple golurile acestor origini cu elemente "superioare", care vin de sus, de dincolo de nori.

2010-02-03T01:24:00.004+02:00

Parlamentul unui stat laic. Identificam laicitatea in spatele premierului Boc, poarta barba si imbracaminte albe. Oare ce cauta preotii si mitropolitii in Parlament si politica? Preafericitii in legislativ si in treburile lumesti? Oare cum i-ar sade lui Boc in primul rand la un "conciliu " bisericesc pe tema pacatului originar sau pe scrierile lui Dionisie Areopagitul? Cam la fel. Teocratia salveaza Romania. La fel cum Khomeney a salvat Iranul.

Foto: www.hotnews.ro

De ce este masturbarea un pacat?

2009-10-13T22:18:00.008+03:00

GENEZA 38

2. Acolo, Iuda a vazut pe fata unui Cananit, numit Sua; a luat-o de nevasta, si s-a culcat cu ea.

3. Ea a ramas insarcinata, si a nascut un fiu, pe care l-a numit Er.

4. A ramas iaras insarcinata, si a mai nascut un fiu, caruia i-a pus numele Onan.

5. A mai nascut iaras un fiu, caruia i-a pus numele Sela; Iuda era la Czib, cand a nascut ea.

6. Iuda a luat intaiului sau nascut Er, o nevasta numita Tamar.

7. Er, intaiul nascut al lui Iuda, era rau inaintea Domnului; si Domnul l-a omorat.

8. Atunci Iuda a zis lui Onan: "Du-te la nevasta fratelui tau, ia-o de nevasta, ca cumnat, si ridica samanta fratelui tau."

9. Onan, stiind ca samanta aceasta n'are sa fie a lui, varsa samanta pe pamant ori de cate ori se culca cu nevasta fratelui sau, ca sa nu dea samanta fratelui sau.

10.Ce facea el n'a placut Domnului, care l-a omorat si pe el.

Oxford Dictionary of English Language

onanism

/onniz’m/

• noun formal 1 masturbation. 2 sexual intercourse in which the penis is withdrawn before ejaculation.

— DERIVATIVES onanist noun onanistic adjective.

— ORIGIN from Onan in the Bible, who practised coitus interruptus (Book of Genesis, chapter 38)

DEX

ONANÍE² s.f. Anomalie sexuală care constă în obținerea orgasmului prin autoexcitație (de obicei manuală); masturbație, onanism, malahie. – Din lat. onania, germ. Onanie.

“Masturbarea” este sinonima cu “onanismul”. Onanismul este foarte probabil derivat etimologic din Onan, a carui poveste o regasim in Biblie. Bineinteles, in viziunea teologica, onanismul este un pacat. Faptele lui Onan ne clarifica de ce. Cel putin partial. Surprinzator insa, Onan nu s-a facut vinovat de masturbare, desi numele sau este asociat cu acest act.

Onan avea un frate, Er, care facand lucruri care nu erau pe placul lui Dumnezeu, a fost ucis de bunul Dumnezeu, o confirmare a caracterului moral perfect si a bunatatii divine absolute. Traditia cere ca fratele decedatului sa preia obligatiile sexuale ale acestuia, si nu doar sa o ia de nevasta pe vaduva sa, ci mai precis, sa continue linia acestuia. Sa se culce cu ea in scopul procreerii unor urmasi. Onan insa refuza sa dea nastere unor copii impreuna cu femeia fratelui sau, si pentru aceasta crima oribila, care nu place lui Dumnezeu, este ucis de Tatal ceresc. Intr-un mod bizar, aceasta “samanta n’are sa fie a lui”.E greu de explicat cum participarea sa in copulatie nu ar conduce la niste copii care sa poata fi numiti “ai sai”, cum ar fi cazul daca nu ar fi implicata sotia fratelui sau.

Iata de ce masturbarea, onania este un pacat. Este vorba de interpretarea acestui coitus interruptus practicat de Onan, si deci ejacularea in afara vaginului in scopul evitarii graviditatii, ca fiind echivalent cu rezultatul masturbarii. Se infera ca lui Dumnezeu nu-i place risipirea ejaculatului “in general”. Implicit, nu-i place masturbarea. Aceasta inferenta este insa foarte subreda. In nici un caz nu este evident ca Dumnezeu condamna masturbarea. Dumnezeu fie condamna in gestul lui Onan coitul intrerupt ca act in sine (sexul fara scop procreator) sau refuzul acestuia de a perpetua semintia fratelui sau (ceea ce este un concept foarte imprecis, semintia fratelui moare in fapt odata cu el). Oricum, se pare ca refuzul de a o insamanta pe femeia fratelui tau decedat ofenseaza in asemenea grad pe Dumnezeu, ca pedeapsa este moartea. Mai probabil suntem in a doua situatie, care este direct in conflict cu o traditie iudaica. Ramane insa obscur motivul unei asemenea atitudini divine care sa justifice moarte celui care nu accepta sa aiba un copil cu nevasta fratelui sau decedat. Unei persoane etice, cel putin nu din societatea tribala din Orientul apropiat din epoca bronzului care a redactat aceste texte, nu i se pare cel mai fericit mod de a cinsti si respecta memoria fratelui tau sexul cu nevasta lui, in scopul procreerii.

Este remacabil in acest pasaj biblic, din cartea sacra a crestinismului, de inspiratie divina, lejeritatea cu care Dumnezeu, perfect din punct de vedere moral, omoara.

Ce facea el n'a placut Domnului, care l-a omorat si pe el.

Este suficient sa nu-i placa Domnului, si esti ucis de Atotmilostivul Creator. Bineinteles, ajungem la Argumentul din Rau: aceste crime nu sunt compatibile cu caracterul Bun absolut al lui Dumnezeu. Motivul acestui act de omucidere, care este rau in morala crestina (Sa nu ucizi.), este absent. Il putem eventual invoca, pentru a incerca sa salvam un act de ucidere gratuit al lui Dumnezeu, care nu ar fi compatibil cu bunatatea sa. Povestea este incoerenta. Ce ar putea fi acest motiv? Nu este insa necesar sa-l formulam : simpla sa existenta, care face compatibil omorul fratelui care refuza sa insamanteze sotia decedatului, cu Bunatatea absoluta al lui Dumnezeu. Daca credinciosul mentine in continuare ca D-zeu este Omnibenevolent, este necesara existenta unui astfel de motiv. Dar existenta acestui motiv, fiind compatibila cu Bunatatea absoluta, este cu atat mai mult compatibil cu o bunatate umana. Un om care l-ar fi ucis pe Onan, invocand acelasi motiv care justifica moartea lui Onan, pacatosul, este fara vina, pentru ca nu face un rau. Asta daca credinciosul mentine ca Dumnezeu fiind Omnibenevolent, nu face rau omorandu-l pe Onan, ci un bine. Diferenta dintre om si Dumnezeu nu face aceasta aplicare la nivel uman invalida, ci din contra, considerand perfectiunea morala a lui Dumnezeu, este mult mai usor de justificat un omor efectuat de o fiinta limitata, imperfecta.

Ar trebui sa omoram pe cei care nu cinstesc astfel memoria fratilor lor, sau Dumnezeu ar trebui sa-i omoare. Bineinteles, daca nu cumva a fost vorba doar de refuzul lui Onan, si nu de cei care refuza sa-si insamanteze cumnatele vaduve in general. Si in mod clar, cei care practica coitus interruptus sunt vinovati de un pacat intr-o masura mai mare decat cei care se masturbeaza. In functie de interpretarea textului, onania poate chiar fi absolvita de vina. Dar abandonarea “semintiei” fratelui tau decedat, nu.

Religia ca fenomen natural

2009-07-28T11:09:00.013+03:00

Vizionam un discurs al lui Dan Dennett pe ted.com link discurs si am realizat ca una din problemele expunerii copiilor la o doctrina religioasa, prin care bineinteles sunt indoctrinati, este incarcarea acesteia cu valoare. Sunt indoctrinati pentru ca in nici un caz nu li se prezinta alternativele, li se impune ca adevarata, refuzul de a participa la ritualurile specifice este bineinteles criticat ca oricare alt act de abatere de la reguli, nu li se lasa libertatea de a gandi sau de a alege, nu exista vreo punere in contact cu alte culte sau religii. Bineinteles, nu vorbim de adulti. Insa aceste proprietati ale unui proces de invatare aplicat in general sunt echivalente cu indoctrinarea. Dar copiii dupa cum stim sunt mult mai susceptibili decat adultii la orice informatie care li se prezinta, cu atat mai mult cu cat sursa ei este atat de importanta psihologic: parintii in primul rand. Ei se afla intr-o perioada in care capacitatea de discriminare intre idei adevarate si false este minima, vorbim de idei abstracte, iar susceptibilitatea la preluarea oricarei categorii de idei (falsa sau adevarata, utila sau nu) este maxima.

Este excelenta definitia indoctrinarii din dictionarul Oxford al limbii engleze:

Indoctrinate

verb cause to accept a set of beliefs uncritically through repeated instruction.

A indoctrina

A cauza acceptarea unui set de credinte necritic prin instruire repetitiva

Indoctrinarea se distinge de educatie prin faptul ca este impusa autoritar, prin absenta oricarei chestionari a doctrinei respective. Bineinteles, copii de diferite varste difera in capacitatea de a judeca. Si printr-un miracol, la 18 ani devin brusc capabili de a judeca singuri.

Insa pe langa introducerea unor credinte ca fiind adevarate, credinte care vor fi foarte greu de modificat la varsta adulta, nu datorita vreunui avantaj al veridicitatii sau justificarii lor evidentiale, ci datorita obisnuintei si achizitionarii la varste cand nu exista vreo selectie rationala a ideilor (mi-am pus mereu intrebarea copil fiind ce legatura poate exista intre privitul unui scanteilor unui aparat de sudura in functiune si urinarea in pat, idee care circula ca o dogma in cercul de prichindei din parcul meu. bineinteles, niciuna). Sa nu uitam ca putem sa inculcam foarte usor copiilor credinte in fiinte care suntem constienti ca nu exista: Mos Craciun. Dezvoltarea spre maturitate este marcata in constiinta fiecaruia de aparitia unui scepticism sanatos: 'mai crezi in Mos Craciun?' De ce sa ne oprim aici? De ce sa nu aplicam aceleasi criterii care conduc la scepticism in privinta lui Mos Craciun si la alte fiinte supranaturale (nu avem dovezi ca Mos Craciun exista, exista explicatii foarte naturale pentru cadourile care apar 'spontan'), cum ar fi Dumnezeu? Exista o teama ca asta ar subrezi credinta in existenta lui? Nu vad de ce ar fi in pericol daca am urma acest demers, dat fiind convingerea ca este real si atat de prezent, nu vad de ce credinciosii ar trebui sa isi protejeze credintele prin impiedicarea unei interogarii critice a motivelor si justificarii acestora. Bineinteles, ne-am astepta la impiedicarea acestui demers daca aceste justificari ar fi subrede sau absente. Probabil Dumnezeu ne-a dat un creier capabil sa judece tocmai ca sa judecam cu el.

Dar sa revin la ideea initiala. Amplificarea problemei indoctrinarii este data de incarcarea ei cu valoare. Credinta este buna, credinta noastra este buna. Copii sunt indoctrinati cu valoarea acestei credinte (bineinteles, este o dogma subinteleasa, nu rezultatul vreunei argumentari), in special in contrast cu alte credinte. E bine sa crezi in Dumnezeu. Punct. Eu as spune ca e bine sa crezi in Dumnezeu, daca el exista. Cred ca pana si dogmaticii cei mai infocati ar fi de acord ca e mai bine sa avem idei corecte despre realitate dacat sa detinem idei false despre ea. Si ca adevarul este de preferat falsului. In mod evident, nu am puncte comune de discutie cu cineva care prefera falsul adevarului. Pana si Pascal facea pariul cu gandul la posibilitatea si pana la urma riscul ca Dumnezeu sa existe cu adevarat.

Aceasta valoare substantiala atribuita acestor credinte face pana la urma analizarea lor dificila, sau renuntarea la ele dificila. Cand criteriul valorii unei credinte despre lume nu este adevarul ei, ci altceva (e si dificil sa spunem ce exact, este cultivarea acestei idei de dragul ei?, ar fi o circularitate evidenta), urmeaza ca adevarul ei nu va cantari in acceptarea si conservarea acestei credinte, sau ar putea chiar sa fie indiferent. Daca pretuim o credinta anume pentru ca face parte din setul de idei cu care ne-am maturizat, pentru ca este un fragment al viziunii despre lume care ne-a fost inculcata de la o varsta frageda, pentru ca ne ofera un anumit confort (o solutie facila si la indemana privind o intrebare despre realitate este un confort, chiar daca nu este adevarata), o vom pastra inainte de a fi examinat critic fundamentele pe care se sprijina si care ar trebui judecate numai in raport cu adevarul ei. Toate aceste motive pentru care ne atasam de o idee nu determina in vreun fel valoarea ei de adevar. Si oricat de puternice ar fi din punct de vedere psihologic, sunt inutile, sau chiar periculoase, din punct de vedere epistemic.

Insa indoctrinarea joaca pe cartea psihologismului, pe cartea obisnuintei, si a repetitiei, si mai ales a valorii care o are credinta respectiva si cel care crede in ea. "Este bine sa crezi" totdeauna contine implicit "Este bine sa crezi in Dumnezeul nostru" si complementara "Este rau sa crezi in Dumnezeul lor". Nu cred ca, credinciosii ortodocsi considera foarte valoroasa credinta unui indian din Delhi in Shiva. In nici un caz pe acelasi palier cu credinta in Cristos, care este adevarata. Problema este ca acesta credinta nu este valoroasa din cauza ca este adevarata, ci este adevarata din cauza ca este valoroasa. Suntem crescuti cu aceasta credinta, ea da valoare lumii in care traim si ne da noua valoare ca si comunitate. Foarte frumos, numai ca asta nu o face adevarata. In loc sa cultive simtul veracitatii, cultul pentru adevar si realitate, gandirea religioasa cultiva iluzia unui adevar derivat din indoctrinare si repetitie a dogmei.

Incarcarea cu valoare a particularismului religios al fiecaruia (Dumnezeul meu, credinta mea, cea adevarata, calea noastra spre salvare etc.) va implica eroarea si lipsa de valoare a credintelor celuilalt. Ele nu sunt numai gresite, sunt si rele. Ele corup. Trebuie sa ne pazim de ele. Sunt ciudate (pocaiti, baptisti si tot restul confesiunilor in viziunea ortodocsilor. ca sa nu mai vorbim despre evrei sau musulmani). Aceasta perspectiva asupra relatiilor dintre credinta, credincios si faptul actual rateaza complet problema adevarului ca unic criteriu al credintelor despre realitate. Si bineinteles, conduce la calea spre ura interconfesionala, diminuarea valorii persoanelor de alta credinta (se ne gandim doar la atei). Ei sunt rai anterior si independent de orice posibil comportament (si nu exista vreo contradictie logica in existenta unor atei cu un comportament la fel de moral ca al oricarui crestin). Indoctrinarea si valorizarea dogmatica a unor credinte sunt motorul prejudecatilor si a irationalismului religios. Si ignorarea faptului ca orice credinta care nu este adevarata nu poate avea o valoare mai mare decat varianta ei corecta despre lume. Bineinteles, daca ramanem de acord ca Adevarul ne va elibera.

Ideea lui Dennett, perspectiva asupra religiei ca fenomen natural, se rezuma la intelegerea faptului ca existenta in sine a unei religii nu o plaseaza ca eveniment absolut, chiar daca este religia mea. Este un eveniment la fel de natural ca si restul religiilor, care oricum erau plasate intr-un registru natural (nefiind revelatii autentice, ci doar cultura, perfect explicata natural). Particularismul religios nu absolutizeaza si nici nu confera o pozitie speciala. Doar adevarul face acest lucru. Dar accederea la adevar se face prin dovezi, coerenta logica si nu prin indoctrinare.

Apelul la Consecinte

2009-05-03T12:58:00.002+03:00

Imi venise in minte o alta eroare de logica, "a logical fallacy" care se numeste "Appeal to Consequences": judecam adevarul sau falsitatea unei propozitii in functie de consecintele pe care le are, in special in cadrul valorilor noastre. Faptul ca nu suntem de acord cu consecintele unei idei sau teze nu implica, ca ideea e falsa. E irelevant pentru valoarea ei de adevar.

Mai interesant e cazul opus: cand suntem de acord cu consecintele propozitiei respective. Sau chiar ne produc placere sau comfort psihologic. In functie de aceste consecinte pozitive (pentru noi) vom aprecia propozitia ca fiind adevarata. Problem e ca la fel de eronat ca si in primul caz. Faptul ca prefer sau resping propozitiile in functie de consecintele care ele le-ar avea (si care reprezinta criteriul de a evalua adevarul, adica subiectivismul, sau mai degraba emotivismul meu) este gresit. Probabil ca ideea de avea o boala terminala imi displace. A face un Apel la Consecinte este de a respinge propozitia initiala care a condus la aceasta idee neplacuta: diagnosticul medicului, rezultatul analizelor biologice sau partea de imagistica medicala. Pentru ca eu refuz aceasta consecinta, voi adopta propozitii care devin incompatibile cu premisele initiale si care conduc la consecinta opusa: medicul este incompetent sau a facut o eroare, analizele sunt gresite, imagistica se poate insela. Bineinteles ca un diagnostic nu este o certitudine stiintifica absoluta (entitate care nici nu prea exista de altfel). Eroarea nu este de a-l chestiona, ci de a-l respinge oferind apelul la consecinte ca justificare. Exista insa pacienti care persista in aceasta eroare, impingand-o pana la limite extreme, ajungand sa accepte tot felul de tertipuri ale diversilor sarlatani, condusi de aceasta data de cealalta forma a apelului la consecinte : medicina alternativa functioneaza acolo unde medicina stiintifica alopata spune ca nu mai sunt sperante. Consecintele acestei idei imi convin, deci este adevarata.

Toti pacientii care mor in suferinta cheltuind resursele financiare si timpul care le-a mai ramas pe diverse solutii miraculoase nu beneficiaza de publicitate. Ce sa faci cu un asemenea caz trist la televiziune? Uneori exista supravietuitori, care de obicei au insa niste explicatii perfect naturale in spate. Problema este ca sunt prezentati ca fiind succese ale acelorasi sarlatani. Se creeaza astfel un bias, o tendinta falsa de a crede ca acesti sarlatani au succes. Explicatia rezida insa in prezentarea trunchiata a esecurilor si succeselor. Esecurile, majoritatea coplesitoare, nu aduc profit sau publicitate. Inchid paranteza.

La nivel religios, se intmpla frecvent ca credinciosii, mai mult sau mai putin constient, sa priveasca anumite afirmatii religioase ca adevarate facand un apel la consecinte. Este la fel de eronat. Bineinteles ca religia iti ofera pe tava anularea angoasei mortii (nu murim de fapt, suntem toti nemuritori), a tristetii despartirii (despartirea de cei dragi nu are un caracter definitiv, ne putem revedea in Viata de apoi), sansa de a invinge mecanismele naturii (poate ca Dumnezeu va interveni). Foarte mult comfort, dar care nu creste cu nici un procent probabilitatea ca ideile religioase ar fi adevarate. Raman la nivelul de Wishfull Thinking.

Sta creationismul in picioare?

2009-02-08T13:41:00.023+02:00

In Cotidianul de joi, 5 februarie a aparut un articol

http://cotidianul.ro/sta_evolutionismul_in_picioare-72461.html care ilustreaza foarte bine nivelul de dezbatere al evolutiei in societatea romaneasca. Cu un titlu provocator si comercial "Sta evolutionismul in picioare?", el prezinta cele doua tabere, pro si contra, desi opiniile exprimate nu au nimic de a face cu adevarul sau statul evolutionismului in picioare.

Vorbim de Darwin pentru ca se implinesc 150 de ani de la publicarea Originii Speciilor si 200 de ani de la nasterea lui Darwin. Si bineinteles pentru ca ideile sale sunt subiectul unei dezbateri "la fel de încinse ca în secolul al XIX-lea." Probabil pentru fundamentalistii care au ramas la acelasi nivel. Pentru ca nu mai vorbim de Darwin singur cand spunem evolutie, sau despre o singura carte; dovezile si evolutionismul s-au dezvoltat enorm odata cu trecerea timpului si cu dezvoltarea celorlalte ramuri stiintifice implicate in studiul evolutiei. Datele si dovezile in sprijinul evolutiei sunt incontestabile, si le depasesc cu mult pe cele de pe vremea lui Darwin - luand de examplu numai craniile de Homo descoperite in secolul XX.

Si se pare ca probleme se adancesc pt "darwinism": În plus, au apărut oameni de ştiinţă sceptici în faţa teoriei lui Darwin. Bineinteles, doar o afirmatie, nu avem vreun articol citat dintr-un jurnal stiintific prin care un om de stiinta sa-si exprime scepticismul. Scepticismul nu e exprimat de oamenii de stiinta, ci de membrii curentului intelligent design din SUA, creationistii deghizati care incearca sa strecoare dogma religioasa in manualele scolare sub masca unei "teorii stiintifice". Evolutia e un fapt stiintific. Oricine cauta articole in Nature, Science, Scientific American se poate convinge. Nature, cel mai prestigios jurnal stiintific, are o categorie de subiecte numita "evolution and ecology". Situatia e clara ca lumina zilei, dar conflictul cu dogmele religioase ramane. Si nu cred ca fundamentalistii vor renunta prea curand la ele; bineinteles, solutia e sa discrediteze stiinta, si tinandu-si astfel "adevarurile revelate" la adapost si confortul psihologic intact.

Dan Puric: Darwin a greşit-o rău de tot, săracul. El, săracul, a fost de bună-credinţă, dar au greşit cei care au insistat cu teoria sa şi au mers cu ea până în pânzele albe. Într-adevăr, există o evoluţie în cadrul speciei, dar asta nu înseamnă că o specie se poate transforma în altă specie. Petre Ţuţea întreba odată: „Ai fost tu de faţă când a sărit maimuţa din copac şi s-a transformat în om?“. M-a întrebat fiu-meu odată dacă pe om l-a făcut Dumnezeu sau dacă se trage din maimuţă. I-am răspuns: „Tată, pe om l-a făcut Dumnezeu, dar sunt unii care se trag din maimuţă, te iau mâine cu mine la teatru şi ţi-i arăt!“

Expertul Dan Puric se destainuie. Nu stiu ce relevanta au ideile unui bigot ca Dan Puric, actor, intr-o discutie despre valabilitatea evolutionismului. Afirmatii de genul "saracul", " a gresit-o rau de tot" nu pot trada altceva decat absenta vreunui argument. Cel mai probabil, actorul respectiv nu are o cunoastere mai detaliata a evolutiei decat fiul sau. Se pare ca am anticipat problematica "trasului din maimuta" in postul precedent. Celalalt bigot, Petre Tutea, citat ca suport, ne refuta evolutia cu un argument la fel de percutant: "nu ai fost acolo". Astfel de atitudini puerile nu au nici o legatura cu o epistemologie, oricat de rudimentara. Absolut delirant. Sa inteleg ca nefiind martori (si am avea nevoie de martori cu o durata de viata de cateva sute de mii de ani), evolutia este falsa. Nu am avut martori nici la disparitia dinozaurilor si nici la existenta lor. Deci nu au existat dinozauri. Ca sa ramanem in aceeasi nota geniala, oare Tutea a fost acolo cand Dumnezeu l-a creat pe Adam? Sau cand Iisus a iesit din mormant? (din pacate pentru teoria cunoasterii tutiana, nu au existat martori nici macar in traditia biblica). Deci nimeni nu a fost acolo. Ma tem ca Iisus nu a inviat. Cam la astfel de concluzii ne conduce modul acesta de rationare. Ca sa ofer totusi o cheie salvatoare, un singur cuvant : fosile.

Alexandru Iftime, biolog: Eu nu sunt creaţionist, însă nu cred în evoluţionism, pentru că nu există dovezi convingătoare în favoarea teoriei evoluţioniste. Aceasta presupune ca bază că speciile de animale provin dintr-un strămoş comun, adică se transformă dintr-o specie în altă specie, ceea ce nu se confirmă prin date empirice. Izolarea reproductivă are rolul de a diferenţia specia. Animalele domestice, deşi au fost supuse unei selecţii artificiale mult mai dure decât cea naturală, rămân perfect compatibile din punct de vedere reproductiv cu cele sălbatice, vezi calul cu căluţul sălbatic din Mongolia, câinele cu lupul. Am motive să cred că teoria este incorectă, dar ea a prins atât de bine tocmai pentru că oferă o explicaţie coerentă la originea vieţii pe pământ, chiar dacă nu e adevărata explicaţie. De asta este atât de răspândit evoluţionismul. Eu nu simt nevoia să pun o altă explicaţie în locul ei, atâta vreme cât nu am datele necesare. Asta este frumuseţea ştiinţei, lucrează cu ceea ce are.

Domnul Alexandru Iftime nu e creationist si nu simte nevoia de o explicatie, mai ales ca nu are datele necesare. Este biolog si, ceea ce e si mai trist, autorul, impreuna cu sotia dumnealui, a manualului de biologie clasa a XIa si a XIIa. Dna a mai scris Introducere in antievolutionismul stiintific 2003, editura Anastasia. Dovezile din filogenetica, paleontologie, genetica, biologie moleculara, vestigii anatomice ii sunt necunoscute biologului nostru. In general numim asta ignoranta. Un link util pe talkorigins : http://toarchive.org/faqs/comdesc/. Izolarea reproductiva nu are vreun "rol" prederminat. Izolarea reproductiva este o conditie a speciatiei. Ea se intampla fara vreun scop prefixat. A spune ca are un rol in diferentierea speciei, este analog cu a spune ca ploaia are rolul de a umidifica solul. Deja se tradeaza modul de gandire creationist. Iar faptul ca speciile domestice sunt "perfect compatibile" cu cele salbatice, in ceea ce priveste reproducerea e fals. Speciile domestice si cele salbatice nu se imperecheaza in mod natural. Lupul si cainele domestic sunt foarte apropiati taxonomic, dar intrebarea este daca am lasa in salbaticie o haita de pechinezi, ei s-ar imperechea spontan cu lupii? Chiar daca doua populatii sunt capabile fiziologic de a se imperechea, nu inseamna ca o vor face in mod spontan sau comun, la fel ca membrii fiecarei populatii in parte. Oricum, toate speciile genului Canis sunt foarte apropiate genetic si se pot incrucisa. [1] Iar intre calul domestic si cel mongol, salbatic exista o diferenta de 2 cromozomi. Sa sugerezi ca doua populatii care au doi cromozomi diferenta reprezinta aceeasi specie este hazardat, ca sa folosesc un eufemism. Cu toate ca cele doua populatii pot da descendenti fertili.

De exemplu, calul si magarul sunt doua specii diferite, care pot fi imperecheate. Rezultatul este catarul. Problema este ca, catarii sunt sterili. http://en.wikipedia.org/wiki/Mule

Oricum, toata discutia asta cu imperecherea dintre speciile salbatice si cele domestice nu are nici o relevanta pentru adevarul evolutiei. Definitia speciei nu este precisa, iar cea formulata de Mayr, pe care se bazeaza biologul nostru, are deficientele ei. Oricum, chiar Mayr insista asupra faptului ca trebuie sa judecam speciile (populatii care nu se reproduc, nu se incruciseaza chiar daca sunt puse in acelasi mediu) dupa capacitatea de incrucisare in salbaticie. Pentru ca imperecherea presupune mai mult decat simpla posibilitate de a se reproduce inteleasa in mod fiziologic. Daca indivizii celor doua populatii nu se imperecheaza spontan, sau doar in mod accidental, fluxul de gene dintre cele doua populatii poate fi considerat suficient de limitat pentru a fi numite specii diferite. Iar exact asta confirma studiile de genetica efectuate pe lupi si cainele domestic.

Insa, trecand peste aceasta lipsa de argumente contra-evolutioniste, ce sustine creationismul? Ce dovezi ne prezinta credinciosii in general? Ele se pot rezuma la cateva pasage de cateva pagini, scrise de niste pastori israeliti din epoca bronzului. Creationismul biblic sta in picioare la fel cu stau si miturile creationiste hinduse, grecesti sau amerindiene. Curios insa, desi dovezile pentru creationism sunt la fel de absente pentru diferitele traditii religioase, crestinii tind sa dispretuiasca si sa eticheteze explicatiile creationiste ale altor religii ca neadevarate, mitologice. Ce le diferentiaza insa de ale lor? Simplul fapt ca s-au nascut in societatea care le accepta si ca le-au fost inculcate si repetate din copilarie.

Argumentele teologice mai sofisticate, de tipul Argumentului Cosmologic sau Teleologic nu dovedesc (in cazul in care ar fi corecte) decat ca un zeu creator, care ar putea fi foarte diferit de cel din traditia abrahamica, a creat lumea. In nici un caz ca a creat-o in 6 zile, sau ordinea in care a creat pestii si ratele. Un alt mod de a privi lucrurile, la fel de gresit, este ca credinciosii muta sarcina dovezii pe umerii adversarului ideologic: dovedeste ca nu e asa! Trecand peste faptul ca sarcina dovezii este a aceluia care afirma ipoteza respectiva, imposibilitatea de a dovedi contrariul nu inseamna ca ipoteza e adevarata. Pentru ca povestea creationista poate fi construita sau interpretata astfel incat sa fie nefalsificabila. Problema e ca tezele nefalsificabile nu sunt necesar adevarate. Ceva poate sa fie fals, dar in acelasi timp nefalsificabil. Ipoteza ca un savant nebun a creat sau modificat lumea acum 10 minute, impreuna cu toate amintirile noastre, ca sa para ca si cum ar fi mai veche, este imposibil de refutat, pentru ca este compatibila cu orice dovada care am putea-o invoca. Asta nu inseamna ca asa stau lucrurile. Mitul creationist trebuie sustinut cu dovezi. Insa acestea sunt complet absente. In plus, probabilitatea ca mitul biblic sa fie adevarat este la fel de mare ca oricarui alt mit religios. Si nu se ridica foarte departe de zero. Faptul ca are milioane de suporteri nu misca aceasta probabilitate nici macar cu o zecimala: numarul credinciosilor e irelevant, probabilitatea creatiei nu depinde de cati sustinatori are. A existat un moment cand numarul hindusilor depasea cu mult pe cel al evreilor sau al crestinilor. Asta nu facea miturile lor mai probabile decat cele crestine.

In loc sa ne intrebam, in fata dovezilor filogenetice, genetice, paleontologice, biologice daca evolutia sta in picioare, ar trebui sa ne intrebam daca creationismul sta in picioare. Si mai ales pe ce sta creationismul.

[1]Arch. Biol. Sci., Belgrade, 58 (4), 225-231, 2006

Evolutie si ateism

2009-01-07T14:59:00.009+02:00

Am observat un tip de "argument" in ceea ce priveste relatia evolutie - ateism. Pseudo-argumentul, cu un efort de a-l formaliza putin si de a-i da o structura logica, arata cam asa: daca esti ateu, crezi ca omul se trage din maimuta. Evident omul nu se trage din maimuta (aspectul e cat mai caricatural, de aici vine "forta" argumentului, eventual se poate utiliza expresia "maimuta paroasa"). Deci gresesti, si deci, ideea ta ca nu exista Dumnezeu trebuie sa cada odata cu evolutia, pe care atat de clar am refutat-o.

Exista mai multe erori in aceasta atitudine. Cea mai pregnanta este cea ca evolutia se defineste ca "omul se trage din maimuta". Se pleaca de la o premisa falsa. Avem si un caz de Straw Man (Om de paie), eroare de logica informala prin care se incearca malformarea pozitiei adversarului intr-una mult mai slaba, care este respinsa mai usor. Deformarea caricaturala a evolutiei este frecventa, si tradeaza de obicei pe langa o doza de rautate, o lipsa completa de documentare stiintifica.

In al doilea rand, adevarul sau falsitatea evolutiei, valoarea ei de adevar pe scurt, nu implica valoarea de adevar a ateismului cu necesitate. Evolutia intra in contradictie explicita cu mitul creationist, in special in forma biblica. Daca evolutia este adevarata, orice teism care include creationismul biblic este fals. Insa nu si un alt tip de teism (de exemplu, deismul). Daca evolutia este falsa, nu urmeaza ca exista vreun Dumnezeu, sau Dumnezeul biblic in special. Sau ar putea exista mai multi zei creatori, sau designeri, cum sugereaza Hume.

Evolutia este o descoperire stiintifica majora, care insa ne permite, sa fim "intellectually fulfilled atheists" - atei intelectual impliniti (Richard Dawkins, expresia e la singular in original). Ea ne furnizeaza o explicatie stiintifica a diversitatii lumii vii si a existentei noastre. Bineinteles, pseudoexplicatiile mitice, prestiintifice sunt facile si scepticul este deseori pus in situatia de a prezenta o teorie alternativa. Dar adevarul unei ipoteze nu depinde de disponibilitatea unei ipoteze alternative. Daca Aristotel nu i-ar fi putut prezenta unui grec contemporan e teorie meteorologica in forma actuala, sau o alternativa stiintifica, nu inseamna ca grecul ar fi avut dreptate in credintele sale religioase care explica fenomenele atmosferice facand apel la sentimentele si gesturile lui Zeus sau ale altor zei. Explicatiile miraculoase au avantajul ca sunt facile si imediat disponibile (Dumnezeu a facut-o, nu stim si nu ne intereseaza cum). Insa simplul fapt de a avansa o ipoteza nu o face si adevarata. Iar faptul ca e singura, sau ca nu exista pentru moment o explicatie stiintifica, nu o aduce mai aproape de adevar. Adevarul ei depinde de dovezile care pot fi aduse in sprijinul ei, iar succesul sau de puterea ei explicativa. Explicatiile miraculoase nu au o putere explicativa prea mare: sunt ad-hoc, fac apel la evenimente singulare (interventii divine) si nu permit predictia de evenimente observabile; practic, ele nu explica de ce un eveniment a avut loc, ci doar reduc misterul cu un pas inapoi, intr-un taram divin si inaccesibil.

Aristotel nu se afla intr-o pozitie epistemologica mai slaba decat contemporanul sau cand nu putea oferi o descriere cauzala, la nivelul stiintific de azi, a fulgerului. Raspunsul corect este uneori : "Nu stim." Lipsa de justificare a credintei in fugerele lansate de mana furioasa a lui Zeus si improbabilitatea ei (explica ceva complex prin altceva si mai complex, vezi Briciul lui Occam), ne obliga sa o respingem ca falsa probabil. Si oricum, cum am putea-o testa sau falsifica? Insist asupra acestui aspect pentru ca apare frecvent ideea ca "Sunt unele lucruri pe care stiinta nu le poate explica." deci credintele mele miraculoase pot! Sunt oare lucruri pe care credintele miraculoase nu le pot explica? Nu, deoarece asta le face miraculoase de fapt. Dar insa aceasta idee ca ele pot explica orice ar trebui sa ne indice faptul ca ele nu explica nimic. Trebuie facuta diferenta intre inexplicat si inexplicabil. Pentru toate fenomenele care sunt explicate acum (boli, cutremure, fulgere etc.) a existat un moment cand nu era o teorie stiintifica adecvata pentru ele. Insa a afirma ca nu va exista nici o teorie stiintifica pentru ele este o afirmatie extraordinar, metafizica, care are nevoi de o justificare extraordinara. Cum vom decide ca fenomenul X, neexplicat stiintific la momentul actual, va ramane pe veci neexplicat? In orice caz nu cu intuitii bisericesti de genul de mai sus.

Povestea creationista era la fel de mitica si implauzibila inainte de Darwin, cat si dupa el. Dupa el insa avem un argument suplimentar pentru a o refuza. Xenofan respingea zeii antropomorfici ai contemporanilor fara sa aiba nevoie de cunoasterea fizica sau biologica actuala. Ce ne aduce Darwin in schimb este un raspuns stiintific la intrebarea "De ce sunt oameni, si cum am ajuns astfel?" Ne explica diversitatea lumii vii. Aici sta implinirea intelectuala de care vorbeste Dawkins.

Pana la urma, ce este evolutia? In nici un caz faptul ca "omul se trage din maimuta". Evolutia ne spune ca omul si maimutele au un stramos comun, de fapt ne spune ca omul si toate vietuitoarele au un stramos comun. Bineinteles ca pe arborele filogenetic avem un stramos comun cel mai apropiat, cu maimutele antropoide (cimpanzeul, gorila, urangutanul).

What makes us human? We share more than 98% of our DNA and almost all of our genes with our closest living relative, the chimpanzee. ... Until now, genome sequence information has shown us how many seemingly very different organisms are amazingly like humans. At a conservative estimate we share about 88% of our genes with rodents and 60% with chickens

Sursa: Nature 437, 47 (1 September 2005) doi:10.1038/437047a

Deci 98% din materialul nostru genetic este identic cu al cimpanzeului. Asta poate rani sentimentele unor credinciosi, care privesc asta ca pe o diminuare a caracterului lor nobil de apogeu al creatiei divine.

Evolutia reprezinta fenomenul de schimbare al frecventei alelelor intr-o anumita populatie, pe o durata de multiple generatii. Alelele sunt practic genele, care sunt reprezentate in perechi, corespunzand celor 2 seturi de cromozomi din pachetul nostru genetic. Ele codifica proprietatile vizibile, fenotipul. Ca sa citez definitia lui Douglas Futuyma din Evolutionary biology:

Biological evolution ... is change in the properties of populations of organisms that transcend the lifetime of a single individual.

Evolutia biologica este schimbarea propertietatilor populatiilor de organisme care transcend durata vietii unui singur individ.

Ce este important de subliniat e ca indivizii nu evolueaza. Evolutia are loc la nivel populational, si deci implica mai multe generatii in care caracterele codificate si transmise genetic se modifica. Exista o variabilitate genetica care genereaza schimbarea. Mecanismul de schimbare a frecventei proprietatilor organismelor (sau altfel spus frecventa alelelor respective, de exemplu un anumit tip de penaj de camuflaj pt pasari) e selectia naturala, driftingul genetic, selectia sexuala. Evolutia nu e "supravietuirea celui mai puternic" (expresia lui Herbert Spencer daca nu ma-nsel), ci eventual supravietuirea celui mai adaptat, a celuia care are caracterele care ii confera cele mai mari avantaje intr-un mediu dat.

Pentru a nu transforma acest post intr-unul despre evolutie, ma voi opri aici. Corectarea ignorantei stiintifice despre evolutie si a prejudecatilor "crestine" asociate sunt indispensabile pentru intelegerea ei si a relatiei ei cu ateismul. Bineinteles ca asta cere un efort intelectual ceva mai mare decat a repeta ca tot ce se intampla e 'din vointa Domnului' care a creat totul prin Fiat divin.

Libertatea de constiinta

2007-01-24T21:43:00.000+02:00

Libertatea de constiinta este ingradita si incalcata de gestul de a aproba atarnarea de icoane religioase in scolile de stat. Este o maniera de indoctrinare, si acest gest "al majoritatii" este nejustificat.

O analogie poate fi facuta cu ceea ce se intampla in regulile de functionare ale presei, si relatia acesteia cu libertatea de constiinta. Presa trebuie sa fie nepartinitoare, si obiectiva. Neutra fata de diferitele viziuni sau prezentari de situatii. Codul deontologic al Clubului Roman de Presa prevede dreptul la replica, si prezentarea ambelor perspective ale partilor, pt a nu limita libertarea formarii de opinie, si implicit libertatea de constiinta. Prezentarea unei singure perspective, a scenariului unei singure parti este mai aproape de propaganda decat de obiectivitate. Reprezinta impunerea unui singur pct de vedere, care ar putea fi neadevarat. De aceea, TVR, televiziunea nationala a trebuit sa prezinte si pctul de vedere al premierului, dupa cel al lui Basescu. Pt a nu ataca libertatea de constiinta, formarea libera de opinie asupra situatiei. Argumentul ca majoritatea ar dori sa-l vada pe Basescu, sau ca majoritatea il aproba pe Basescu nu are relevanta.Chiar daca majoritatea telespectatorilor nu sunt de acord cu Tariceanu, si nu ar dori un interviu cu el, nu inseamna ca el nu are dreptul la replica, si nu inseamna ca aceasta ar justifica lipsirea telespectatorilor, indecisi sau nu, de cealalta perspectiva asupra lucrurilor.

Nu societatea civila decide in respectarea libertatii de constiinta. Societatea civila este oprita in a face abuzuri asupra libertatii de constiinta, deoarece mereu exista in societatea civila o majoritate care bineinteles, isi va prefera propriul punct de vedere fata de cel al minoritatii. Majoritatea nu va dori prezentarea celuilalt punct, pt ca il dezaproba oricum, si nu vede rostul prezentarii acestuia, el fiind gresit. Libertatea de constiinta trebuie aparata impotriva dictaturii majoritatii. Daca majoritatea isi impune punctul de vedere, prin scoaterea celuilalt punct de vedere din circulatie, cum ar mai putea sa existe libertate de constiinta? Patapievici, marele adversar al comunismului, este insa de principiul opus, care nu are nimic de a face cu o societate libera: el incurajeaza, ca in emisiunea lui Mihaiu de pe TVR1, impunerea ideii majoritatii, si limitarea libertatii de constiinta.Limitarea gandirii altfel, care astfel apare ca anormala, ca o anomalie, nu ca o varianta libera de alegere.

Icoanele nu au ce cauta in scolile publice de stat deoarece prezenta lor acolo e nejustificata si impotriva libertatii de constiinta, libertatea de a avea alte credinte si de a nu fi de acord cu mesajul lor ideologic. Majoritatea nu are dreptul sa-si impuna ideile si simbolurile, la fel cum nu are dreptul sa -l impuna pe Basescu la televiziunea nationala. Ambele incalca libertatea de constiinta, care este esentiala intr-o societate libera si democratica. Altfel ajungem la totalitarismul ideologic, fie el si religious. Si tocmai iesisem dintr-un totalitarism la fel de ideologizat, cel al ideilor si perspectivei comuniste, cu care nu aveai libertatea de
a nu fi de acord, si ale caror simboluri ti-erau impuse in salile de clasa deasupra tablei: stema si portretul conducatorului.

Fara icoane in scoli II

2006-12-05T22:12:00.000+02:00

1. Exista o eroare de logica informala care se numeste Argumentum ad numerum (sau Ad populum). Eroarea este a crede ca numarul suporterilor unei idei justifica adevarul acesteia. Fals. Numarul este irelevant pt valoarea de adevar a tezei.

Singura justificare (care nu e de fapt o justificare, ci subiectivism) a opozantilor deciziei CNCD este faptul ca sunt ortodocsi. Sustinerea icoanelor ortodoxe in scoli o fi consistenta cu propria lor credinta, si dorinta de propagare a acesteia, dar nu are absolut nimic principial. Prinicipiile se aplica universal, si au o forma generala. Sustinatorii icoanelor nu urmeaza vreun principiu universal, sau umanist, ci doar propria lor credinta, propriile lor icoane. Nu altceva. Iar aceasta nu e o justificare sau un argument.

Problema e nu interzicerea icoanelor in mod special, sau a celor ortodoxe in mod si mai special. Nu este un atac impotriva religiei lor. Oricum, religia isi are autonomia proprie, locuri de cult si o gramada de mediatizare. Nu are insa ce cauta in spatiul public educational de stat. Locul icoanelor si al celorlalte simboluri religioase este in lacasele specifice de cult, si in spatiul privat. Nu exista vreo justificare pentru prezenta lor (si mai ales doar a unei singure clase de simboluri religioase) in cadrul claselor invatamantului de stat. Pt ca statul fiind secular, este neutru din punct de vedere religios. Nu trebuie sa favorizeze vreo religie, fie ea si majoritara.

Iar singurul mod de a trata egal toate confesiunile religioase si de a fi neutru, este de a nu favoriza prezenta niciunui simbol religios. Sa le reprezinti pe toate e inadecvat. Absenta simbolurilor religioase nu are vreo influenta asupra alegerii credintei, sau alegerii vreunei credinte speciale. Este o problema personala a fiecaruia, iar doar aceasta neutralitate respecta pluralismul religious si libertatea acestei decizii personale.

2. Aceasta cruciada purtata acum e doar un semn al ratarii complete a sensului problemei si a confuziei care traduce aceasta hotarare a CNCD intr-un atac asupra ortodoxiei sau crestinismului.

Nu se intelege ca exista si alte posibilitati, si alte perspective sau confesiuni. Pluralismul religios si toleranta reciproca nu inseamna a-mi atarna simbolurile mele religioase, pt ca sunt o majoritate. Este exact opusul.

Pe de alta parte, aceste simboluri sunt denumite astfel pt ca simbolizeaza ceva. Ele stau pt ceea ce majoritatea considera a fi credinta adevarata, corecta, si deci, fireasca. Este exact propaganda propriei lor ideologii: icoanele si crucifixul nu sunt semne neutre, ele transpun in spatiul public ideea ca acestea sunt niste adevaruri, care “ne” reprezinta si reprezinta statul. Au un rol de indoctrinare ideologica si religioasa si mai acutizat de prezenta in spatii educationale. Copii sunt formati in aceste spatii. Ei se afla intr-o perioada pre-critica, pre-teoretica, pre-reflexiva, susceptibili la imaginea aceasta, a “credintei adevarate”. Dar tocmai aceasta prezentare, in acest mod, si in aceasta etapa a formarii lor intelectuale, ii face subiectii indoctrinarii religioase. Libertatea religioasa reprezinta alegerea si definirea personala a religiei urmate. Aceasta nu are cum sa se faca in acest fel. Pe de alta parte, insusi mediul scolar, prin definitie, are un caracter autoritar si impune idei, pt ca, copii nu merg la scoala pt a chestiona si refuza ce li se preda acolo.Ei invata. Se dezvolta si se maturizeaza. Indoielile si analizele vin firesc mai tarziu, cand copilul are aparatul conceptual format. Iar jocul acesta cu neutralitatea e unul foarte periculos. Credinciosii si dogmaticii din media doresc sa minimalizeze acest aspect, dar el este esenta problemei, si are o greutate decisiva. Impunerea unei religii ca adevarata si ca parte fireasca a societatii este in conflict explicit cu libertatea de a accepta sau nu aceasta religie, si credintele inerente ei.

3. Mai exista si halucinanta teza, cu iz schizofrenic paranoid, ca eliminare simbolurilor religioase din scoli echivaleaza cu ateismul. Este rizibil. O societate si o media coplesite de biserici la fiecare colt, transmisii cu moaste autohtone sau de import, care fac minuni peste minuni, slujbe live, preoti care binecuvinteaza stadioane, emisiuni religioase, sarbatori respectate inclusiv de stat (dar nimeni nu are liber de Ramadan). Toata aceasta societate e sufocata de irationalism religios si superstitie -inclusiv la fostul antrenor Iordanescu si icoanele-portar-, in frunte cu arhanghelul ei, Becali, si totusi capetele vorbitoare si autorii de editoriale echivaleaza scoaterea acestor simboluri cu ateismul. Dan Pavel in Ziua 4 dec, e un exemplu:

Toti liderii "bisericilor" din Romania (pe care "corectitudinea politica" oficiala le denumeste "culte"), crestine si noncrestine, s-au declarat impotriva respectivei recomandari, semn ca inteleg mai bine viata morala si religioasa a poporului, care nu mai vrea ateism, nici macar disimulat sub ideologia lui "political correctness."

Existenta neutralitatii, si tratamentul egal firesc intr-o scoala a unui stat secular, laic, a tuturor optiunilor religioase, inseamna ateism. Complet absurd. Tabla clasei, fara vreo cruce sau icoana deasupra, obliga la ateism? Ce legatura are absenta vreunui simbol cu convingerea si religia personala a elevului, sau profesorului, care are o biserica la 100 m de scola, are Radio Evanghelia, are icoane si Biblie acasa, lantisor cu crucifix la gat, si liber de Paste? Este un Non-Sequitur (eroare logica semnificand ‘nu urmeaza’) colosal. Si penibil. Este natural sa te ciocnesti de religie pe strada, in media, presa, librarie, justitie, dar in momentul in care indraznesti sa aperi dreptul libertatii de constiinta, si sa pastrezi scoala de stat neutra si non-coercitiva, este un ateism deghizat. Care lezeaza “sensibilitatea majoritatii”. Care este impiedicata sa-si impuna abuziv simbolurile proprii in educatie. Un astfel de mod de a judeca este o manifestare a intolerantei religioase si gandirii dogmatice care permeaza Romania in acest moment. Pana la nivelul academicienilor si formatorilor de opinie. Ca sa nu mai vorbesc de jurnalistii-filozofi.

Fara icoane in scoli

2006-12-03T19:18:00.001+02:00

Este incredibil in ce societate inapoiata traim.Si nu ma refer aici la tampeniile emanate de oamenii obisnuiti, legate de aceasta tema, sau pe diversele forumuri. Este incredibil ce gandire ne dezvaluie "formatorii de opinie" si elitele tarii. Senzatia este ca nu poate exista vreo dezbatere autentica pe aceasta tema. Situatia e formulata in termenii unei cruciade pentru a nu le "rapi copiilor icoanele". Jalnic. Nu ma asteptam ca propunerea sa fie primita cu bratele deschise, dar nu vad la nici un nivel vreo deschidere spre dialog sau o abordare rationala si rece a problemei. Nu exista vreo deosebire intre societatea noastra "ortodoxa" si cea islamica, pe care romanii destepti o condamna la bere ca fiind fundamentalista. Si nu ma refer la cea din Iran. Oare cum ar reactiona o societate non-fundamentalista la asa o propunere? Ma indoiesc ca mai echilibrat. Nu exista dialog: se aduna mai multi indivizi suparati care isi manifesta oripilarea de buni crestini, ca in show-ul de la B1. Becali este mult mai emblematic pt societatea romaneasca decat pare. O societate care traieste cu ideea ca statul romanesc nu este secular, ci crestin, religios.

Transmisii de la diverse moaste care impanzesc manastirile, toate facatoare de minuni. Nectarie, o moasta de export (oare asta o fi singularul? suna bine oricum), era specializat in vindecarea cancerelor. Imbulzirea babelor si tinerilor printre cordoane de jandarmi catre peretii manastirii unde ii asteapta izbavirea. Totul acompaniat de icnete si vaicareli. Biserici care se construiesc ca ABC-urile, neterminate, cu o arhitectura ieftina si simpla. In fiecare oras mare sta cate o catedrala inceputa putin dupa revolutie, inca in rosu, paralizata intr-o eterna constructie. Soboare de preoti care ne binecuvinteaza stadioanele si politicienii. Aceeasi preoti, prea sfinti, prea fericiti,s-au sacrificat colaborand cu Securitatea.
Dar bineinteles, este o imposibilitate logica si metafizica ca ei sa fi incalcat taina spovedaniei. Un asemenea individ care colaboreaza cu Securitatea, este bineinteles deasupra oricarei banuieli. Taina spovedaniei este o problema "a lor", o problema particulara care este dincolo de intelegere. Dincolo de intelegerea tuturor.Sufocarea asta de superstitie si irationalism religios, se pare ca nu e suficienta.Scoaterea simbolurilor religioase din scoli, care sunt un mediu laic, e perceputa ca o amenintare.

Daniel Corogeanu ne zambeste. Stie ca restul prea fericitilor care scot draci sunt in libertate si isi fac treaba. Nimeni nu ii condamna, nimeni nu isi pune vreo problema despre primitivismul acestor superstitii si perceptii populare a bolilor psihiatrice care ne coloreaza societatea.Nimeni nu se intreaba daca nu exista carente in educatia medicala sau cultura stiintifica a poporului.In schimb, capetele vorbitoare sunt contrariate de o astfel de propunere absurda cum ar fi retragerea simbolurilor religioase din scoli. Scolile de stat. Stat care este secular, nu religios. Incultura stiintifica, ignoranta, vindecarile miraculoase, blestemele, superstitiile, intoxicarea cu indoctrinare si dogma nu ridica vreo intrebare. Libertatea de constiinta sau libertatea de religie, faptul ca exista si alte optiuni, ca nu toti suntem ortodocsi, si ca s-ar putea ca credinta lor sa nu fie cea "adevarata", sunt absente din constiinta poporului. Mai grav e ca sunt absente si din capetele vorbitoare de la TV, sau din presa.

Sursa foto: BBC Romania

Ignoranta fundamentelor propriei credinte

2006-09-16T09:44:00.000+03:00

Ceea ce defineste atitudinea crestinului mediu, obisnuit, este practic ignoranta fundamentelor religiei proprii. Acceptarea unor teze sau valori crestine este inertiala, vine cu tot pachetul de idei pe care le adoptam din copilarie, cand suntem foarte susceptibili la tot ce este nou, si cand prima informatie e cea care este cea mai puternica in concursul pt memorie cu restul informatiilor. Am intalnit exemple de credinciosi care, cu toate ca frecventau manastiri, sau tineau post, actiuni care necesita un efort si o motivatie deosebita, nu cunosteau Biblia. Citirea Bibliei este in cel mai bun caz fragmentara. Si bineinteles, citirea ei nu inseamna cunoasterea ei.

Problema acestei ignorante a propriilor fundamente religioase este cauzata de secventa comuna de evenimente care duc la formarea religioasa a indivizilor. Nu devenim crestini pt ca am ales sa fim crestini, ci pentru ca suntem crescuti sa fim crestini. Nu devenim crestini in urma unui proces de analiza critica a unui set de credinte religioase, din care le selectam pe acelea pe care au rezistat examinarii evidentiale sau rationale. Majoritatea covarsitoare a crestinilor care s-au dezvoltat si maturizat intr-o societate predominant crestina, au facut-o in familii cu credinte religioase crestine. Acest lucru este evident dintr-o perspectiva probabilistica. Adoptarea acestor credinte are loc in procesul de maturizare, este inoculata prin educatia si imitatia parintilor, la fel ca si restul ideilor pe care ni le asumam in copilarie. Nu noi am decis sa ne nastem intr-o familie crestina, sau intr-o societate crestina, la fel cum nu noi am decis sa ne nastem intr-o tara vorbitoare de limba latina. Este un datum existential, care are consecinte foarte importante.

Acest lucru este numit accidentul nasterii.

Este un accident tocmai pt ca o secventa de evenimente care ma preced, si asupra carora nu pot interveni in nici un fel, determina in ce tip de societate ma voi naste si ce credinte religioase imi vor fi prezentate ca fiind adevarate (bineinteles, cel mai probabil acelea care domina societatea respectiva). Era posibil sa ma nasc intr-o societate islamica, sau una iudaica, ca sa ramanem in cadrul traditiei monoteiste. In cadrul lor mi-ar fi fost prezentate alte credinte, care se exclud reciproc cu cele din alte religii. Astfel, factori cauzali care sunt complet in afara puterii mele de decizie sau alegere, ei existand si actionand inaintea propriei mele existente, pot ajunge sa determine ce credinta religioasa voi adopta.

Crucial este faptul ca accidentul nasterii este irelevant pentru adevarul credintelor religioase in cadrul carora voi fi educat. Acest lucru este usor de observat deoarece simplul fapt ca m-am nascut si am fost crescut sa cred in ele, nu implica ca ele sunt si credinte adevarate. Daca ar implica acest lucru, atunci atat crestinul, cat si evreul spre exemplu, ar oferi acelasi argument pt concluzii care se exclud reciproc.

Este posibil ca credinta in care am fost educat sa fie falsa. La fel cum este posibil sa fie adevarata.
Si mai important, nu este necesar ca cel putin o credinta religioasa sa fie adevarata: e posibil sa fie toate false. Insa realizarea acestor adevaruri simple este foarte dificila, avand implicatii emotionale puternice. Dar daca nu reusim sa depasim aceste prejudecati emotionale, ne vom gasi crezand in niste idei pe care ni le-am insusit in mod arbitrar, care sunt rezultatul unui accident al nasterii in societatea care le imbratiseaza.

Si ajungem la problema ignorantei fundamentelor propriei religii. Deoarece adoptarea credintelor religioase, care uneori vor ramane definitive, are loc intr-o perioada necritica ca sa zic asa, copilaria, care accepta la fel de usor existenta lui Mos Craciun, nu mai e necesara o familiarizare printr-un studiu intelectual cu credintele crestine. Credinciosii accepta de multe ori fara a chestiona informatii eronate despre propria lor religie, tocmai din cauza ca nu consulta sursele primare. Se raspandesc tot felul de idei populare despre ce inseamna traditia iudeo-crestina care nu au nici o legatura cu realitatea. Foarte putini sunt cei care stiu ca numele autorilor care au redactat cele 4 Evanghelii nu sunt de fapt apostolii cu aceleasi nume.

Si ajungem intr-un cerc vicios: credinta e deja adoptata pe un teren irational, iar orice studiu al temeiurilor religioase proprii va fi interpretat in ideea adevarului gata acceptat al credintei.

Daca nu iti pui intrebarea: Oare ceea ce cred eu este adevarat? si Ce motive am sa accept ca aceste credinte sunt adevarate? vei persista in ignoranta, si ceea ce e mai rau, in dogmatism. Necunoasterea contradictiilor, absurditatilor, obscenitatior biblice nu semnifica ca ele nu exista, si pune credinciosul in pozitia de a trai intr-o iluzie bazata pe ceva incomplet cunoscut. Mai ales ca importanta acestei iluzii este fundamentala.

Totusi, ce e 'ciudat', e ca atitudine critica fata de povestirile biblice nu incurajata, chiar dimpotriva. Daca crezi ca adevarul Bibliei este cert si definitiv, nu vad cum ar putea o analiza rationala si evidentiala a continutului biblic pune in pericol acest adevar. Utilizam mereu ratiunea si dovezile pt a discerne adevarul de fals in toate activitatile.

Problema e ca majoritatea crestinilor nu cunosc acest 'adevar' biblic, doar il cred ca fiind adevarat . Probabil ca una din cele mai bune cai de a deveni ateu e citirea Bibliei. Ce poti afla e ca ceea ce credeai tu ca este continut in Biblie e total diferit de ceea ce este de fapt scris acolo. Aceasta colectie de povestiri a unui trib de iudei din epoca Bronzului e plina de reflectia conceptiilor lor primitive, si nu de vreun adevar inspirat divin.

Iar daca aceste carti nu pot rezista unei analize atente, atunci nu vad rostul de a mai continua sa crezi in ele.

A demonstra un negativ: Dumnezeu nu exista

2006-01-03T15:43:00.000+02:00

Exista o anumita intuitie, partial justificabila dar incorecta, care este destul de raspandita printre cei care dezbat problema existentei lui Dumnezeu. Aceasta intuitie este ca nu se poate dovedi un negativ, adica o propozitie care neaga ceva despre subiect sau mai ales care neaga existenta lui. Desi aceasta intuitie pare prima facie corecta, ea este falsa si voi arata acest lucru in cele ce urmeaza.

Intr-adevar, este mult mai dificil sa dovedesti ca X nu exista, decat sa dovedesti ca X exista. Este mult mai dificil deoarece 'X exista' poate fi dovedita sau facuta evidenta foarte usor, prin simpla prezentare sau observare a lui X, sau a unui efect a existentei lui X. In schimb, e contraintuitiv sa spunem ca o dovada, un fapt ar putea arata ca 'X nu exista' este adevarata. Din moment ce X nu exista, ce as putea prezenta eu ca sa arat ca propozitia e adevarata? Observatia lui X sau efectele cauzate de existenta sa sunt absente prin definitie, deci nu am cum sa le prezint. Aceasta stare de fapt este insa importanta pentru dovada non-existentei.

Situatia absentei observatiei lui X per se contureaza prima cale (prima in mod arbitrar, nu ca importanta sau valoare) de a demonstra un negativ:

[1] Verificarea

Aceasta este o metoda empirica de a dovedi ca X nu exista. Deducem din propozitia 'X exista' consecinte observabile, care sunt astfel conditii necesare pentru a putea afirma ca 'X exista'. Absenta lor falsifica aceasta propozitie, si implicit demonstreaza ca 'X nu exista' e adevarata.

e.g. Fie X = un elefant in camera mea. Ca sa dovedesc ca nu exista un elefant in camera mea, deci ca propozitia negativa 'Un elefant nu exista in camera mea' e adevarata, trebuie doar sa verific daca pot observa un elefant in camera mea. Din moment ce nu observ vreun elefant in camera mea, si verific toate spatiile unde ar putea fi, pot concluziona ca 'Nu exista un elefant in camera mea'.

Este important ca propozitia existentiala sa fie restransa. O propozitie de maxima generalitate, gen 'X exista' sau 'Dumnezeu exista' sunt foarte usor de transformat in propozitii nefalsificabile, propozitii care nu pot fi falsificate prin vreo dovada sau observatie. Adica orice am observa sau orice s-ar intampla, nu ar contrazice propozitia respectiva. Cel mai important aspect este ca faptul ca o propozitie nu e falsificabila nu implica ca este adevarata.

[2]Reductio ad absurdum sau Reducerea la absurd

Este o metoda demonstrativa a unui negativ prin deducerea unei concluzii din propozitia intiala, e.g. "X exista", aceasta concluzie contrazicand un fapt cunoscut sau o observatie, sau contrazicand chiar una din premise. E o metoda foarte folosita in matematica, si se bazeaza pe forma logica Modus Tollens:

Daca X atunci O

Non O
-----
Deci Non X.

Presupunem ca ipoteza noastra "X exista" este adevarata, si deducem de aici o contradictie. Relatia logica in cadrul deductiv fiind una de necesitate, concluzia fiind falsa, urmeaza ca si presupozitia noastra ca ipoteza "X exista" este adevarata a fost gresita, deci "X exista" este falsa.

[3]Inconsistenta logica sau contradictia interna

Aceasta cale de a demonstra un negativ se bazeaza pe caracteristica lui X de a avea proprietati contradictorii, proprietati care nu pot fi simultan atribuite lui X, ele excluzandu-se reciproc. E.g. o sfera cubica este un concept logic inconsistent, contradictoriu si care nu are vreun referent existent. Deci, putem concluziona cu certitudine deductiva ca "O sfera cubica nu exista". Acelasi mod de abordare a Dumnezeului biblic conduce, prin demonstrarea incompatibilitatii atributelor sale, la concluzia ca "Dumnezeul biblic nu exista".

Toate aceste 3 moduri pot fi utilizate pentru a demonstra sau argumenta pentru un negativ, si toate sunt aplicabile presupusei existente a lui Dumnezeu. Argumentele deductive care au o concluzie negativa pot fi structurate sub forma lui Modus Tollens, care este o forma logic valida (adica daca premisele sunt adevarate, concluzia este necesar adevarata).

Ce este ateismul?

2005-12-09T19:33:00.000+02:00

Pentru a clarifica si defini ateismul, o pozitie care a fost demonizata si malformata fiind un curent minoritar, trebuie sa plecam de la conturarea pozitiei teiste. Etimologia cuvantului 'ateism' este fundamentul raspunsului la intrebarea Ce este ateismul?

Cuvantul 'ateism' este compus din doua elemente:

1. 'a' - un prefix privativ, care indica lipsa, absenta.

2. 'teism'

Teismul este intai de toate un 'ism'. Aceasta indica faptul ca e o pozitie care accepta sau imbratiseaza o anumita idee sau credinta. Aceasta credinta care este acceptata in cadrul teismului este elucidata de provenienta etimologica a cuvantului: originea este grecescul theos, semnificand zeu sau Dumnezeu. Teismul se defineste astfel ca afirmarea credintei in existenta lui Dumnezeu.

A-teismul este absenta teismului. Ateismul este absenta credintei in existenta lui Dumnezeu.

Ateismul nu implica idei sau pozitii suplimentare. Ateismul nu este o credinta, ci absenta unei credinte. Chiar daca aceasta absenta a credintei in existenta lui Dumnezeu este compatibila cu o multitudine de pozitii filozofice, ea nu le presupune si pe acestea. Ateii au in comun in mod necesar doar absenta credintei in Dumnezeu.

Definitia de mai sus descrie ceea ce a fost numit ateism slab. Acesta e contrastat cu ateismul tare, care afirma ca Dumnezeu nu exista. Se poate observa ca ateismul tare implica ateismul slab. Ateismul slab are o aplicare mai larga decat ateismul tare. Aceasta dihotomie are relevanta din punctul de vedere al sarcinii dovezii: ateismul tare are sarcina de a dovedi adevarul afirmatiei sale ca Dumnezeu nu exista, pe cand ateismul slab nu implica sarcina de a dovedi ceva, fiind absenta unei afirmatii. Ateul slab considera ca dovezile si argumentele in sprijinul ideii ca 'Dumnezeu exista' sunt insuficiente si neconvingatoare.

O alta diviziune a ateismului este in ateism implicit si ateism explicit. In cadrul ateismului implicit absenta credintei in Dumnezeu sau credinta ca Dumnezeu nu exista nu sunt exprimate in mod constient. Este cazul tuturor oamenilor carora un anumit concept de Dumnezeu nu le este cunoscut. In mod implicit, lipsindu-le constiinta unui asemenea concept, le lipseste si credinta in existenta dumnezeului descris in acel concept. Cineva care nu e familiarizat cu zeul hindus Shiva, nu va putea prezenta simultan credinta ca Shiva exista. In mod clar acestei persoane ii lipseste credinta ca Shiva exista, si deci este ateu in ceea ce-l priveste pe zeul Shiva, insa nu in mod constient, ci implicit.

Ateismul implicit este exemplificat si de copii care nu cunosc conceptul de Dumnezeu. Deoarece ideea de Dumnezeu (crestin sau altul) nu este inascuta si este dobandita prin invatare si o prezentare culturala a acesteia, copii care nu cunosc conceptul de Dumnezeu vor avea in mod implicit absenta credinta ca Dumnezeu exista. Oricat le-ar displacea teologilor acest lucru.

Ateismul explicit presupune familiarizarea cu conceptul de Dumnezeu. In cadrul acestei constientizari a ideii de Dumnezeu este absenta credinta in el, sau este negata existenta lui.

Ateismul critic este o forma de ateism explicit, in care propozitia 'Dumnezeu exista' este respinsa in mod logic si rational de argumente conceptuale sau evidentiale.

Noncognitivismul afirma ca propozitia 'Dumnezeu exista' nu are sens, si deci nu are sens sa intrebam daca e adevarata sau falsa.

Ce este adevarul ?

2005-12-01T20:08:00.000+02:00

Pilat i-a zis: Quid est veritas? (Ioan 18:38)

Nici un raspuns nu a venit din partea lui Iisus, care e si Dumnezeu omniscient. Fiind omniscient, era imposbil sa nu stie raspunsul. Probabil a considerat ca nu e important ca oamenii sa il cunoasca.